S.J., B.J. AND G.J. AGAINST SWEDEN

Rezoluția finală ResDH(2001)55 Cererea privind drepturile omului nr. 21073/92 S.J., B.J. și G.J. împotriva Suediei (aprobată de Comitetul de miniștri la 26 februarie 2001 la ședința 741 a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 315, adoptată la 25 septembrie 1998 în cazul S.J., B.J. și G.J. împotriva Suediei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, deoarece cele două prime reclamante nu au putut să își poată pune cazul în totalitate în fața Curții de Apel și că nu a existat nicio încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere presupusul nerespectabil de informare reclamantul al treilea din acțiunea și a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât la 695 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținută prin o decizie adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât a plătit în comun celor două prime solicitante ca satisfacție, în termen de trei luni, 10 000 de coroane suedeze în ceea ce privește prejudiciile morale; pentru costurile și cheltuielile: 20 000 de coroane suedeze în ceea ce privește primul reprezentant al reclamantului și 2 000 de coroane suedeze în ceea ce privește al doilea reprezentant, adică o sumă totală de 32 000 coroane suedeze, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a reclamanților; întrucât Comitetul de miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 25 septembrie 1998 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația Suedia de a respecta aceste decizii în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, având în vedere circumstanțele specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea Curților de Apel și a autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: în consecință, copiile raportului Comisiei au fost trimise acestora; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 5 aprilie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 32 000 de coroane suedeze ca o justă satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Suediei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)55

Human Rights

Application No. 21073/92

S.J., B.J. and G.J. against Sweden

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (98) 315, adopted on 25 September 1998 in the case of S.J., B.J. and G.J. against Sweden, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention, as the two first applicants had not been able to put their case fully before the Court of Appeal and that there had been no violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention, on account of the alleged failure to inform the third applicant of the proceedings, and decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicants, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999;

Whereas at the 695

th

meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 14 February 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay jointly to the two first applicants as just satisfaction, within three months, 10 000 Swedish crowns in respect of non-pecuniary damage; for costs and expenses: 20 000 Swedish crowns in respect of the applicant’s first representative and 2 000 Swedish crowns in respect of their second representative, namely a total sum of 32 000 Swedish crowns, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicants;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 25 September 1998 and 14 February 2000, having regard to Sweden’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State drew the Committee’s attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the Courts of Appeal and the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the Commission’s report have accordingly been sent out to them;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 5 April 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicants the total sum of 32 000 Swedish crowns as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Sweden, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.