MARTIN DENEV AGAINST SWEDEN

Rezoluția finală DH (2000) 58 Aplicarea Drepturilor Omului nr. 25419/94 Martin Denev împotriva Suediei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 29 mai 2000 la a 709-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 462, adoptată la 12 noiembrie 1998 în cazul Martin Denev împotriva Suediei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) 1 din Convenția, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât în cea de-a 688-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 5 000 de coroane suedeze în ceea ce privește prejudiciile morale și 15 000 de coroane suedeze în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 20 000 coroane suedeze, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 12 noiembrie 1998 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Suedia de a respecta aceste decizii în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; În timp ce Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 28 februarie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 20 000 de coroane suedeze, declara, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Suediei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution DH (2000) 58

Human Rights

Application No. 25419/94

Martin Denev against Sweden

(Adopted by the Committee of Ministers on 29 May 2000

at the 709th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article

32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (98) 462, adopted on 12 November 1998 in the case of Martin Denev against Sweden, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article

6, paragraph

1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts, and to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999;

Whereas at the 688th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999, in accordance with Article 32, paragraph

2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 5 000 Swedish crowns in respect of non-pecuniary damage and 15 000 Swedish crowns in respect of costs and expenses, namely a total sum of 20 000 Swedish crowns, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 12 November 1998 and 3 December 1999, having regard to Sweden’s obligation under Article

32, paragraph

4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 28 February 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the total sum of 20 000 Swedish crowns as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Sweden, that it has exercised its functions under Article 32 of the Convention in this case.