Martin Denev împotriva Suediei

Rezoluția Finală DH (2000) 58 Drepturile Omului Cererea nr. 25419/94 Martin Denev împotriva Suediei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 29 mai 2000, în cadrul celei de-a 709-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în temeiul articolului 32 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), Având în vedere Rezoluția interimară DH (98) 462, adoptată la 12 noiembrie 1998 în cauza Martin Denev împotriva Suediei, în care Comitetul de Miniștri a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 6, paragraful 1, din Convenție din cauza duratei unei proceduri privind drepturi și obligații cu caracter civil în fața jurisdicțiilor administrative și a autorizat publicarea raportului Comisiei Europene a Drepturilor Omului; Întrucât Comitetul de Miniștri a examinat propunerile formulate de Comisie, la transmiterea raportului său, cu privire la o satisfacție echitabilă care urma să fie acordată reclamantului, propuneri completate prin scrisoarea Președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; Întrucât în cadrul celei de-a 688-a reuniuni a Delegaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, în acord cu propunerile Comisiei, a hotărât, prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, conform articolului 32, paragraful 2, din Convenție,

că Guvernul Statului pârât trebuia să verse reclamantului ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 5 000 coroane suedeze cu titlu de prejudiciu moral și 15 000 coroane suedeze cu titlu de cheltuieli și taxe, adică suma totală de 20 000 coroane suedeze, și că ar fi plătibile dobânzi pentru orice sumă neachitată, calculate pe baza fiecărei luni de întârziere împlinite la nivelul legal aplicabil la data prezentei decizii, înțelegându-se că dobânzile vor curge de la expirarea termenului până la ziua punerii la dispoziție a plății complete; Întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 12 noiembrie 1998 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Suediei de a se conforma acestora conform articolului 32, paragraful 4, din Convenție; Întrucât la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri fuseseră transmise autorităților direct implicate; Întrucât Comitetul de Miniștri s-a asigurat că Guvernul Statului pârât a vărsat reclamantului la 28 februarie 2000, în termenul stabilit, suma totală de 20 000 coroane suedeze ca satisfacție echitabilă, Declară, după ce a luat notă de măsurile luate de Guvernul Suediei,

că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în prezenta cauză.

Résolution Finale DH (2000) 58 Droits de l’Homme Requête n° 25419/94 Martin Denev contre la Suède (adoptée par le Comité des Ministres le 29 mai 2000, lors de la 709 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 32 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée «la Convention»), Vu la Résolution intérimaire DH (98) 462, adoptée le 12 novembre 1998 dans l’affaire Martin Denev contre la Suède, dans laquelle le Comité des Ministres a conclu qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention en raison de la durée d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives, et a autorisé la publication du rapport de la Commission européenne des Droits de l’Homme ; Attendu que le Comité des Ministres a examiné les propositions faites par la Commission, lors de la transmission de son rapport, au sujet d’une satisfaction équitable à accorder au requérant, propositions complétées par lettre du Président de la Commission en date du 27 septembre 1999 ; Attendu que lors de la 688 e réunion des Délégués des Ministres, le Comité des Ministres, en accord avec les propositions de la Commission, a dit, par décision adoptée le 3 décembre 1999, conformément à l’article 32, paragraphe 2, de la Convention,

que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser au requérant comme satisfaction équitable, dans les trois mois, 5 000 couronnes suédoises au titre du préjudice moral et 15 000 couronnes suédoises au titre des frais et dépens, soit la somme totale de 20 000 couronnes suédoises, et que des intérêts seraient payables sur toute somme impayée, calculés sur la base de chaque mois de retard révolu au taux légal applicable à la date de la présente décision, étant entendu que les intérêts courront à partir de l’expiration du délai jusqu’au jour de la mise à disposition du paiement complet ; Attendu que le Comité des Ministres a invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de ses décisions des 12 novembre 1998 et 3 décembre 1999, eu égard à l’obligation qu’a la Suède de s’y conformer selon l’article 32, paragraphe 4, de la Convention ; Attendu que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que le rapport de la Commission et les décisions du Comité des Ministres avaient été transmis aux autorités directement concernées ; Attendu que le Comité des Ministres s’est assuré que le Gouvernement de l’Etat défendeur avait versé au requérant le 28 février 2000, dans le délai imparti, la somme totale de 20 000 couronnes suédoises comme satisfaction équitable, Déclare,

après avoir pris note des mesures prises par le Gouvernement de la Suède, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 32 de la Convention dans la présente affaire.