CASE OF P.B. AGAINST SWITZERLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for as just satisfaction
CASE OF P.B. AGAINST SWITZERLAND (CtEDO, 2007)
Rezoluția finală CM/ResDH(2007)12 Aplicația nr. 27613/95 P.B. împotriva Elveției (aprobată de Comitetul de Miniștri la 28 februarie 2007, la a 987-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH (2000)83, adoptată la 29 mai 2000 în cazul P.B. împotriva Elveției, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (1) 4 din Convenția deoarece decizia privind licența detenției reclamantului nu a fost luată rapid și de a face public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul miniștrilor a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a Comitetului special de consilieri însărcinați să asiste Comitetului miniștri cu privire la problema justă a satisfacției din 9 aprilie 2001; întrucât în cea de-a 757-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 26 iunie 2001, în conformitate cu art. 32 alin. 2 din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 7 000 CHF în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 225 CHF în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 10 225 CHF și acest dobânzi ar trebui să fie plătit pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 29 mai 2000 și 26 iunie 2001, având în vedere obligația Elveția în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: exemplarele raportului Comisiei au fost transmise în consecință Curții Federale și Departamentului de Justiție și Securitate a Thurgoviei Canton; în plus, raportul Comisiei a fost menționat, împreună cu o prezentare a principalelor aspecte juridice ale cauzei, în volumul 64(2000) din Reexaminarea „Jurisprudence des autorities administratives de la Confédération” sub n°135; în ultimul rând, textul publicat poate fi găsit pe linie la următoarea adresă http://www.vpb.admin.ch/franz/doc/64/64.135.html În timp ce Comitetul de miniștri s-a convins că, la 12 iunie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 10 225 CHF ca o satisfacție, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele) și având în vedere decizia luată în cea de-a 810-a reuniune a Deputaților Miniștri (octombrie 2002). care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a-și încheia examinarea.