D'Amico împotriva Elveției

Rezoluția finală ResDH(2003)28 Aplicația Drepturilor Omului nr. 26452/95 D’Amico Heidi și Salvatore împotriva Elveției (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 februarie 2003 la cea de-a 827-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH(2000)88, adoptată la 29 mai 2000 în cazul D’Amico Heidi și Salvatore împotriva Elveției, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comitetul special de consilieri de asistență a Comitetului de miniștri cu întrebarea satisfăcării pur și simplu după expirarea mandatului Comisiei Europene a Drepturilor Omului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comitetului special din 9 aprilie 2001; întrucât, în cea de-a 757-a ședință a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comitetului special, încheiate prin o decizie adoptată la 26 iunie 2001, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție,

că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamanților ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, 3 827 de franci elvețieni în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamanților; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 29 mai 2000 și 26 iunie 2001, având în vedere obligația Elveția în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 14 iunie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 3 827 de franci elvețieni ca o simplă satisfacție, Declară, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Elveției, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2003)28 Human Rights Application No. 26452/95 D’Amico Heidi and Salvatore against Switzerland (Adopted by the Committee of Ministers on 24 February 2003 at the 827th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH(2000)88, adopted on 29 May 2000 in the case of D’Amico Heidi and Salvatore against Switzerland, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before administrative courts, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the special Committee of Advisers to assist the Committee of Ministers with the question of just satisfaction after the expiry of the mandate of the European Commission of Human Rights, proposals supplemented by a letter of the President of the special Committee dated 9 April 2001; Whereas at the 757th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the special Committee proposals, held by a decision adopted on 26 June 2001,

in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicants as just satisfaction, within three months, 3 827 Swiss francs in respect of costs and expenses, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay, at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicants; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 29 May 2000 and 26 June 2001, having regard to Switzerland’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 14 June 2001,within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the total sum of 3 827 Swiss francs as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Switzerland, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.