CASE OF D.N. AGAINST SWITZERLAND

Rezoluția ResDH(2003)177 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 martie 2001 în cazul D.N. împotriva Elveției (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 ianuarie 2004 la a 863-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza D.N. pronunțată la 29 Martie 2001 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 27154/95) împotriva Elveției, depusă la 20 aprilie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna D.N., un național elvețian și că Comisia a declarat admisibilă plângerea referitoare la lipsa de imparțialitate a Comisiei de Apel Administrativ a Cantonului St. Gall, care în 1994 a respins cererea reclamantului de eliberare dintr-o clinică psihiatrică; raportorul juge fiind invitat anterior să pregătească un aviz în calitate de expert psihiatru; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 28 octombrie 1999 de către Comisie și de Guvernul Statului pârât la 16 decembrie 1999; întrucât în hotărârea sa din 29 martie 2001 Curtea: deținută, cu 12 voturi împotrivă și cinci, că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; deținută, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 3 000 de franci elvețieni în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 500 de franci elvețieni în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; a respins, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Elveției în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 7 mai 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 29 martie 2001, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Elveției, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2003)177 Informații furnizate de Guvernul Elveției în timpul examinării cazului D.N. de către Comitetul de Miniștri După hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului, practica Comisiei de Apel Administrativ a Cantonului St. Gall a schimbat: judecătorul specializat va continua să efectueze interviul persoanei în cauză, va prezenta Comisiei constatările sale și va participa la audiere. Cu toate acestea, el nu va mai participa la dezbaterile și la luarea deciziei. Judecătorul specializat poate, astfel, să-și dea opinia de la începutul procedurii, deoarece funcția sa este clar separată de cea a judecătorului care ia decizia. În plus, hotărârea Curții Europene a fost difuzată către departamentele cantonale de justiție, către Comisia de Apeluri Administrative a Cantonului St. Gall și către Curtea Federală. A fost publicată în jurnalul Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération, nr. 65/IV(2001) și poate fi consultată (în franceză) la următorul site web: http://www.vpb.admin.ch/franz/cont/heft/654som.htlm . Hotărârea a fost menționată, printre altele , în raportul anual al Consiliului Federal privind activitățile elvețiane la Consiliul Europei în 2001, publicat în Feuille fédérale nr. 8/2002. În ceea ce privește măsurile individuale, Guvernul Elveției a informat Comitetul de Miniștri că hotărârea a fost trimisă reclamantului pentru a-i permite să solicite, dacă dorește, o revizuire a hotărârii Curții Federale din 3 aprilie 1995. Guvernul Elveției consideră că, având în vedere evoluțiile menționate mai sus, nu mai există riscul de noi încălcări similare celor constatate în acest caz și, prin urmare, că Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Resolution ResDH(2003)177

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 29 March 2001

in the case of D.N. against Switzerland

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 January 2004

at the 863rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the D.N. case delivered on 29

March 2001 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 27154/95) against Switzerland, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 April 1995 under former Article 25 of the Convention by Ms

D.N., a Swiss national, and that the Commission declared admissible the complaint relating to the lack of impartiality of the Administrative Appeals Commission of the Canton of St. Gall, which in 1994 dismissed the applicant’s request for release from a psychiatric clinic; the juge rapporteur having been beforehand invited to prepare an opinion as a psychiatric expert;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 28 October 1999 and the government of the respondent state on 16 December 1999;

Whereas in its judgment of 29 March 2001 the Court:

-

held, by twelve votes to five, that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention;

-

held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 3 000 Swiss francs in respect of non-pecuniary damage and 3 500 Swiss francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

-

dismissed, unanimously, the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article

46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 29 March 2001, having regard to Switzerland’s obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment (this information appears in the appendix to this resolution);

Having satisfied itself that on 7 May 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 29 March 2001,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Switzerland, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2003)177

Information provided by the Government of Switzerland

during the examination of the D.N. case

by the Committee of Ministers

Following the judgment of the European Court of Human Rights, the practice of the Administrative Appeals Commission of the Canton of St Gall has changed: the specialised judge will continue to carry out the interview of the person concerned, he will submit his findings to the Commission and he will participate in the hearing. However, he will no longer participate in the deliberations and the taking of the decision. The specialised judge can, thus, give his opinion from the beginning of the proceedings, as his function is clearly separate from that of the judge who takes the decision.

Moreover, the judgment of European Court has been disseminated to the cantonal departments of justice, to the Administrative Appeals Commission of the Canton of St Gall and to the Federal Court. It was published in the journal

Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération

, No. 65/IV(2001) and may be consulted (in French) at the following website:

http://www.vpb.admin.ch/franz/cont/heft/654som.htlm

. The judgment was also mentioned,

inter alia

, in the Federal Council’s annual report on Swiss activities at the Council of Europe in 2001, which was published in the

Feuille fédérale

No. 8/2002.

Concerning individual measures, the Government of Switzerland informed the Committee of Ministers that the judgment was sent to the applicant in order to allow her to seek, if she wishes, a review of the Federal Court’s judgment of 3 April 1995.

The Government of Switzerland considers that, given the developments mentioned above, there no longer exists a risk of new violations similar to that found in the present case and, consequently, that Switzerland has satisfied its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention.