CASE OF R.M.D. AGAINST SWITZERLAND

Rezoluția finală ResDH(2004)57 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 1997 în cazul R.M.D. împotriva Elveției (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 12 octombrie 2004 la a 897-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 54 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza R.M.D. pronunțată la 26 septembrie 1997 și transmisă în aceeași zi Comitetului de miniștri în temeiul articolului 54 anterior; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 180/92) împotriva Elveției, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 martie 1992 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl R.M.D., un național elvețian, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că reclamantul nu a putut obține o revizuire a legalității detenției sale în timpul procesului, deoarece el a fost transferat în repetate rânduri dintr-un canton la altul, astfel încât instanța cantonului care transfera nu mai avea competența de a decide licența detenției sale; Amintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către Comisie și de reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9 la 4 iulie și, respectiv, 29 iulie 1996; întrucât, în hotărârea sa din 26 septembrie 1996, Curtea, în unanimitate: - s-a alăturat obiecției preliminare guvernului la fond și l-a respins după examinarea meritelor; - a considerat că a existat o încălcare a art. 5 alin. (4) din Convenție; a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5 000 de franci elvețieni în ceea ce privește prejudiciile morale și 15 000 de franci elvețieni în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 5% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii pentru o justă satisfacție; având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 678, adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 octombrie 1999 în cea de-a 680-a ședință în care Comitetul a indicat, având în vedere informațiile furnizate de Guvernul Statului pârât, că și-a exercitat provizoriu funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție, astfel cum a fost modificat de Protocolul nr. 11, prezentul regulament se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri cazurilor prevăzute în art. 54; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în consecință de hotărârea din 26 septembrie 1997, având în vedere obligația Elveției în temeiul articolului 53 din Convenția de a respecta aceasta; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri; aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții; Având în vedere că, la 2 decembrie 1997, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 26 septembrie 1997, Declarații, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul Elveției, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 54 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2004)57 Informații furnizate de Guvernul Elveției în timpul examinării cazului R.M.D. de către Comitetul de Miniștri Guvernul Elveției a reamintit că Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și hotărârile Curții Europene de Drepturile Omului au efect direct în dreptul elvețian (a se vedea, printre altele, Rezoluțiile DH (94) 77 în cazul F. împotriva Elveției și a DH (2000) 122 în cazul Hertel împotriva Elveției). Astfel, curțile cantonale vor prevede, atât în conformitate cu Convenția, cât și cu hotărârea Curții, o examinare completă și eficace a fiecărei cereri depuse cu ele care să pună la îndoială licitatea deținerii unei persoane în reținere, atunci când persoana în cauză este transferată unui alt canton înainte de încheierea procedurii (mai ales din cauza respectului datorat de instanțele cantonului primitor la deciziile instanțelor cantonului de origine). Curtea Federală, în calitate de instanță finală de recurs, asigură respectarea acestei cerințe de la art. 5 alineatul (4) din Convenție. Pentru a asigura aplicarea directă a prezentei hotărâri, aceaceasta a fost publicată în jurnalul Jurisprudence des autonomies administratives de la Confédération (JAAC, 1997, nr. 102) și trimis la Curtea Federală, la departamentele cantonale de justiție și la instanțe cantonale. În plus, raportul Conseil fédéral privind activitățile Elveției în cadrul Consiliului Europei în 1997 (Feuille Fédérale 1998, p.505 ss., p.511) menționează hotărârea. În plus, în 2002, Departamentul Federal de Justiție a consultat cantonii pentru a stabili dacă au avut loc cazuri similare de la hotărârea Curții Europene și s-a constatat că nu s-a produs niciun caz nou, similar sau identic. Având în vedere cele de mai sus, Guvernul Elveției consideră că nu există niciun risc că încălcarea constatată în acest caz se va repeta și că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 54 din Convenție.

Final Resolution ResDH(2004)57

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 26 September 1997

in the case of R.M.D. against Switzerland

(Adopted by the Committee of Ministers on 12th October 2004

at the 897th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 54 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the R.M.D. case delivered on 26 September 1997 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under former Article 54;

Recalling that the case originated in an application (No. 19800/92) against Switzerland, lodged with the European Commission of Human Rights on 26 March 1992 under former Article 25 of the Convention by Mr R.M.D., a Swiss national, and that the Commission declared admissible the complaint that the applicant could not obtain a review of the lawfulness of his detention pending trial because he was repeatedly transferred from one canton to another, so that the courts of the transferring canton no longer had jurisdiction to decide the lawfulness of his detention;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission and the applicant, under Protocol No. 9, on 4 July and 29 July 1996 respectively;

Whereas in its judgment of 26 September 1996 the Court, unanimously:

- joined the government's preliminary objection to the merits, and dismissed it after considering the merits;

- held that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention;

-

held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 5 000 Swiss francs in respect of non-pecuniary damage and 15 000 Swiss francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 5% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the claim for just satisfaction;

Having regard to Interim Resolution DH (99) 678, adopted by the Committee of Ministers on 8 October 1999 at its 680th meeting during which the Committee indicated, in the light of information given by the government of the respondent state, that it has provisionally exercised its functions under former Article 54 of the Convention;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention as amended by Protocol No. 11, these Rules are applicable by decision of the Committee of Ministers to cases under former Article 54;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 26 September 1997, having regard to Switzerland's obligation under former Article 53 of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment; this information appears in the Appendix to this Resolution;

Having satisfied itself that on 2 December 1997, within the time-limit set, the government of the respondent state paid the applicant the sums provided for in the judgment of 26 September 1997,

Declares, after having examined the information supplied by the Government of Switzerland, that it has exercised its functions under former Article 54 of the Convention in this case.

Appendix to Final Resolution ResDH(2004)57

Information provided by the Government of Switzerland

during the examination of the R.M.D. case

by the Committee of Ministers

The Government of Switzerland recalled that the European Convention on Human Rights and the judgments of the European Court of Human Rights have direct effect in Swiss law (see among others Resolutions DH (94) 77 in the case of F. against Switzerland and DH (2000) 122 in the case of Hertel against Switzerland). Thus, cantonal Courts will provide, as both the Convention and the Court's judgment require, a full and effective examination of each application lodged with them challenging the lawfulness of an individual's detention on remand, when the person concerned is transferred to another canton before the end of the proceedings (not least on account of the respect owed by the receiving canton's courts to the decisions of the courts of the canton of origin). The Federal Court, as final instance of appeal, ensures compliance with this requirement of Article 5, paragraph 4, of the Convention.

In order to ensure the direct application of the present judgment, it has been published in the journal Jurisprudence des autorités administratives de la Confédération (JAAC, 1997, No. 102) and sent to the Federal Court, to cantonal departments of justice and to cantonal courts. In addition, the report of the Conseil fédéral on the activities of Switzerland within the Council of Europe in 1997 (Feuille fédérale 1998, p.505 ss., p.511) mentions the judgment.

Furthermore, in 2002 the Federal Department of Justice consulted the cantons in order to determine whether similar cases had occurred since the judgment of the European Court and it was found that no new, similar or identical case had occurred.

In the light of the above, the Government of Switzerland considers that there is no risk that the violation found in the present case will recur and that it has thus met its obligations under former Article 54 of the Convention.