Plumey împotriva Elveției

CONSILIUL EUROPEI MINISTERII Rezoluția finală ResDH(2001)69 Aplicarea Drepturilor Omului nr. 23857/94 Plumei împotriva Elveției (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 26 iunie 2001 la ședința 757 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu articolul anterior 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (97) 517, adoptată la 29 octombrie 1997 în cazul Plumey împotriva Elveției, în care Comitetul de miniștri a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și a hotărât, de asemenea, că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (1) 3 din Convenția, având în vedere faptul că Procurorul public care a ordonat detenția în reținere a reclamantului nu are calitatea „un judecător sau alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară” în sensul acestei dispoziții, după cum ar putea, mai târziu, să efectueze urmărirea în judecată în fața instanței, ceea ce, de fapt, a făcut; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 18 noiembrie 1998; întrucât în cea de-a 709-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri,

de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 29 mai 2000, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, o sumă totală de 4 000 de franci elvețieni și că dobânzile ar trebui să fie plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere integrale, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 29 octombrie 1997 și 29 mai 2000, având în vedere obligația Elveția în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a informat Comitetul că noi încălcări similare vor fi evitate pentru viitor din cauza revizuirii Codului de Procedură Penală a Cantonului Basel-Stadt, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, (a se vedea informațiile din apendicele); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 26 septembrie 2000, după ce a fost informat de numărul său de cont,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 4 000 de franci elvețieni ca satisfacție, în termen de o lună de la termenul stabilit și, prin urmare, nu s-a dobândit niciun interes implicit în conformitate cu decizia menționată mai sus a Comitetului de Miniștri, Declară, după luarea în considerare a măsurilor adoptate, că Guvernul Elveției și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2001)69 Informații furnizate de Guvernul Elveției în cursul examinării cazului Plumey de către Comitetul de Miniștri Revizuirea Codului de Procedură Penală a Cantonului Basel-Stadt, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, a instituit postul de „judecător de detenție”, un magistrat care exercită funcțiile de „judecător” în sensul articolului 5 alineatul (3) din Convenție și prevede că procurorii nu mai acționează în calitate de „magistrat” în sensul articolului 5 alineatul (3) din Convenție.

Hotărârea Curții Federale din 23 septembrie 1998, publicată în recueil oficial (ATF 124 274), a modificat jurisprudența anterioară a acestei instanțe, în cazul în care înființarea unui nou proiect de pronunțare, precum și desemnarea unui nou procuror, nu pot rezolva incompatibilitatea cu art. 5 alineatul (3) din Convenția privind detenția în reținere ordonată de un membru al Curții, care elaborează ulterior proiectul de pronunțare. Guvernul consideră că aceste măsuri vor preveni în viitor riscul unor noi încălcări similare cu cele constatate în acest caz și că Elveția și-a îndeplinit astfel obligațiile în temeiul articolului 32 anterior în acest caz.

COUNCIL OF EUROPE

COMMITTEE OF MINISTERS

Final Resolution ResDH(2001)69 Human Rights Application No. 23857/94 Plumey against Switzerland (Adopted by the Committee of Ministers on 26 June 2001 at the 757 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (97) 517, adopted on 29 October 1997 in the case of Plumey against Switzerland, in which the Committee of Ministers decided to make public the report of the European Commission of Human Rights and decided also that there had been a violation of Article 5, paragraph 3, of the Convention on account of the fact that the Public Prosecutor who ordered the detention on remand of the applicant did not have the quality of “a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power” within the meaning of this provision, as he could, later on, conduct the prosecution of the applicant before the court, which in fact he did; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 18 November 1998; Whereas at the 709th meeting of the Ministers’ Deputies,

the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 29 May 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, a total sum of 4 000 Swiss francs, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 29 October 1997 and 29 May 2000, having regard to Switzerland’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state informed the Committee that new similar, violations would be avoided for the future because of the revision of the Code of Criminal Procedure of the Canton of Basel-Stadt, which entered into force on 1 January 1993, (see information in Appendix); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 26 September 2000,

after having been informed of his account number, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 4 000 Swiss francs as just satisfaction, within one month of the time-limit set, and thus no default interest was due in accordance with the above-mentioned decision of the Committee of Ministers on just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures adopted, that the Government of Switzerland has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.

Appendix to Final Resolution ResDH(2001)69 Information provided by the Government of Switzerland during the examination of the Plumey case by the Committee of Ministers The revision of the Code of Criminal Procedure of the Canton of Basel-Stadt, which entered into force on 1 January 1993, instituted the post of “judge of detention”, a magistrate who exercises the functions of “judge” within the meaning of Article 5, paragraph 3, of the Convention and provides that prosecutors no longer act in the capacity of “magistrate” within the meaning of Article 5, paragraph 3 of the Convention.

A judgment of the Federal Court of 23 September 1998, published in the Recueil officiel (ATF 124 I 274), modified the previous case-law of this court, in that the establishment of a new bill of indictment as well as the designation of a new prosecutor cannot resolve the incompatibility with article 5, paragraph 3, of the Convention of a detention on remand ordered by a member of the Court which subsequently draws up the bill of indictment. The Government considers that these measures will prevent in the future the risk of new violations similar to that found in this case and that Switzerland has thus fulfilled its obligations under former Article 32 in this case.