CtEDO 10.04.2000 Auto

REBAI AND OTHERS AGAINST FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
10.04.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision of the Committee of Ministers.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
REBAI AND OTHERS AGAINST FRANCE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

COMITETUL MINISTERILOR CONSILIUL EUROPEI _________ Rezoluția finală DH (2000) 39 APLICARE A DREPTURILOR OMULUI nr. 26561/95 REBAI ȘI ALȚII ÎN LUPTA FRANCEI (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 10 aprilie 2000 la a 704-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 20, adoptată la 18 februarie 1998 în cazul Rebai și alții împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) 1 din Convenția, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanțelor administrative, și a hotărât să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 17 iunie 1999; întrucât în cea de-a 680-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 8 octombrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească fiecărui reclamant ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 20 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și Hocine Rebai 10 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 230 000 franci francezi, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală, la dispoziția reclamanților; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul statului interesat să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 18 februarie 1998 și 8 octombrie 1999, având în vedere obligația Franței în temeiul art. 32 alin. (4) din Convenția de a le respecta; întrucât în cadrul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit faptul că s-au luat deja măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări care au fost constatate în acest caz, în special prin instituirea instanțelor administrative de recurs, redefinirea competenței Conseil d’Etat și creșterea personalului și a mijloacelor pentru accelerarea procedurilor administrative (a se vedea Rezoluția DH (95) 254 în cazul Beaumartin împotriva Franței) și a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; În timp ce Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 7 ianuarie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 230 000 franci francezi ca o simple satisfacție, Declarații, după ce a luat act de măsurile luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 32 din Convenție în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă