- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 21 octombrie 2002
- Stat pârât
- FRA
- Concluzia
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the decision.
Juhel și alții împotriva Franței
Traducere în română Auto
Rezoluția finală ResDH(2002)111 Cereri privind drepturile omului nr. 28713/95-28720/95 și nr. 30020/96 Juhel și alții împotriva Franței (Aprobate de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 129, adoptată la 19 februarie 1999 în cazul Juhel și alții împotriva Franței, în care Comitetul de Miniștri a decis că au existat încălcări ale articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lipsei de ședințe publice, precum și a lipsei de imparțialitate a Consiliului Regional al Ordre des Médecins și a secțiunii disciplinare a Consiliului Național al Asociației Medice și de a face public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamanților, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 704-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 10 aprilie 2000,
în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească fiecare reclamant ca satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 12 350 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 12 000 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 194 800 franci francezi, și că dobânzile ar trebui plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere a ratei statutare aplicabile la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamanților; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 19 februarie 1999 și 10 aprilie 2000, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja s-au luat măsuri pentru a evita noi încălcări ale aceleiași cazuri, în special prin adoptarea decretului 93-181, care prevede că audierile în fața unui organism al Ordre des Médecins , atunci când se referă la o chestiune disciplinară,
se desfășoară în public [a se vedea Rezoluția DH(97)352 în cazul Diennet împotriva Franței] și, de asemenea, prin difuzarea unei circulare din partea secțiunii disciplinare a Consiliului Național al Ordre des Médecins , din 24 septembrie 2001, președinților și secretarilor generali ai consiliilor regionale și-au atras atenția asupra cerinței de imparțialitate (a se vedea Rezoluția ResDH(2002)100 în cazul Gautrin și alții împotriva Franței) și au indicat că raportul Comisiei, precum și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 12 februarie 2001, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 194 800 de franci francezi ca satisfacție și că dobânzile nejustificate, de la 3 020.04 franci francezi, au fost plătite în aceeași zi, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.
Comisia a remarcat că unul dintre reclamanții, dl Phillipe Allard, a murit în cursul procedurii și că nimeni nu a exprimat dorința de a continua procedura în numele său. Prin urmare, propune să nu fie acordată satisfacție echitabilă în ceea ce privește acest solicitant.
Final Resolution ResDH(2002)111 Human Rights Applications Nos.
28713/95 to 28720/95 and No. 30020/96 Juhel and others against France (Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002 at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 129, adopted on 19 February 1999 in the case of Juhel and others against France, in which the Committee of Ministers decided that there had been violations of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the lack of public hearings as well as of the lack of impartiality of the Regional Council of the Ordre des Médecins and of the disciplinary section of the National Council of the Medical Association, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicants, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999; Whereas at the 704th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 10 April 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2,
of the Convention, that the government of the respondent state was to pay each applicant 1 as just satisfaction, within three months, 12 350 French francs in respect of non-pecuniary damage, and 12 000 French francs in respect of costs and expenses, namely a total sum of 194 800 French francs, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicants; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 19 February 1999 and 10 April 2000, having regard to France’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case, notably through the adoption of Decree No 93-181 which provides that hearings before a body of the Ordre des Médecins , when they concern a disciplinary matter,
are held in public (see Resolution DH(97)352 in the case of Diennet against France) and also through the dissemination of a circular from the disciplinary section of the National Council of the Ordre des Médecins , dated 24 September 2001, to the Presidents and general Secretaries of the regional councils drawing their attention to the requirement of impartiality (see Resolution ResDH(2002)100 in the case of Gautrin and others against France), and indicated that the Commission’s report as well as the Committee of Ministers’ decisions had been sent out to the authorities directly concerned; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 12 February 2001, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the total sum of 194 800 French francs as just satisfaction, and that the default interest due, that is 3 020,04 French francs, was paid on the same day, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.
Note 1 The Commission noted that one of the applicant, Mr. Phillipe Allard, had died in the course of the proceedings and that no-one had expressed the wish to continue the procedure on his behalf. It therefore proposed that no just satisfaction be awarded in respect of this applicant.