DELBEC ANNICK II AGAINST FRANCE

Rezoluția finală ResDH(2002)117 Aplicația Drepturilor Omului nr. 26514/95 Delbec Annick II împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”); având în vedere Rezoluția provizorie DH(98)16, adoptată la 18 februarie 1998 în cazul Delbec Annick II împotriva Franței, în care Comitetul de miniștri a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și a hotărât că a existat o încălcare a articolului 5, alineatul (4) din Convenție având în vedere desfășurarea revizuirii judiciare referitoare la legalitatea deținerii reclamantului într-un spital psihiatric și o încălcare a articolului 5, alineatul (4) din Convenție având în vedere lențele prezentei revizuiri; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 martie 1999; întrucât, la ședința a 672-a deputaților miniștri, Comitetul de miniștri, care este de acord cu propunerile Comisiei, deținută prin o decizie adoptată la 9 iunie 1999, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, că guvernul statului reclamant trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 40 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile ar trebui plătite pentru orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere în întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 18 februarie 1998 și 9 iunie 1999, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: exemplarele raportului Comisiei au fost transmise în consecință tuturor președinților Convenției Tribunaux de Grande Instance întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 28 iulie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 40 000 franci francezi ca o simplă satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2002)117

Human Rights

Application No. 26514/95

Delbec Annick II against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH(98)16, adopted on 18 February 1998 in the case of Delbec Annick II against France, in which the Committee of Ministers decided to make public the report of the European Commission of Human Rights and decided that there had been a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention on account of the conduct of the judicial review relating to the lawfulness of the applicant’s detention in a psychiatric hospital and a violation of Article 5, paragraph 4, of the Convention on account of the slowness of this review;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 March 1999;

Whereas at the 672nd meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 9 June 1999, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 40 000 French Francs in respect of non-pecuniary damage and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 18 February 1998 and 9 June 1999, having regard to France’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state drew the Committee’s attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the Commission’s report had accordingly been sent out to all the Presidents of

Tribunaux de Grande Instance

;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 28 July 1999, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 40 000 French Francs as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.