ISCACHE AGAINST FRANCE

Rezoluția finală ResDH(2002)60 Cererea privind drepturile omului nr. 23050/93 Iscache împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 382, adoptată la 12 noiembrie 1998 în cazul Iscache împotriva Franței, în care Comitetul de miniștri a hotărât să publice raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului și că au existat încălcarea articolului 5, alineatele (4) și (5) și a articolului 8 din Convenție, având în vedere absența unei hotărâri prompte privind licența deținerii sale în reținere, absența dreptului la compensare în acest sens și încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 26 mai 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 677-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin o decizie adoptată la 15 iulie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție,

că guvernul statului reclamant trebuia să plătească reclamantului ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, o sumă totală de 37 500 de franci francezi toate daunele luate împreună, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pentru orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni întregi de întârziere, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, având în vedere că dobânzile ar putea proveni de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 12 noiembrie 1998 și 15 iulie 1999, având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări de la fel ca cele constatate în acest caz (aceasta informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 31 august 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 37 500 franci francezi ca o satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Franței,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2002)60 Informații furnizate de Guvernul Franței în cursul examinării cazului Iscache de către Comitetul de Miniștri Guvernul francez afirmă că în dreptul intern nu există un remediu specific pentru compensarea unei persoane care, ca în cazul Iscache, nu a putut asigura, în temeiul articolului 5, alineatul (4), o decizie promptă privind legalitatea detenției sale. Cu toate acestea, în temeiul articolului L 781-1 din Codul Organizației Judiciare, partea în cauză are dreptul la compensare pentru orice daune care rezultă din defectarea sistemului de justiție.

În afară de cazurile de prelungire a procedurilor, s-a constatat că următoarele intră în domeniul de aplicare al prezentului articol: detenția pe care nu este în mod intrinsec justificată (decizie a Curții de Apel din Paris din 14 iunie 1996), deficitul, care a fost atribuit biroului procurorului, de transferare a procedurilor (decizie a Curții de Apel din Paris din 21 mai 1991), sau nerespectarea de către registrul Curții penale de a emite o copie de execuție a unei hotărâri (decizie a Curții de Apel din 21 mai 1991) Tribunalul de grandiositate Thonon-les-Bains din 3 noiembrie 1994). Având în vedere efectul direct acordat Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului de către instanțele franceze (a se vedea în special Cass.

Sociale 14 ianuarie 1999 Bozkurt, Cass. criminelle 16 ianuarie 2001 Hotărârea nr. 7688, Cass. criminelle 16 mai 2001 Hotărârea nr. 3669) faptul că, prin registrul unei camere de inculpare, nu a primit o notificare de recurs Curții de Casație, privand astfel reclamantul de o revizuire a legalității detenției sale, așa cum a fost cazul dlui Iscache, ar fi, cu siguranță, considerat de către instanțe interne ca o neglijență gravă în ceea ce privește răspunderea statului în temeiul articolului L 781-1 din Codul Organizației Judiciare. Guvernul Franței consideră că nu există niciun risc de încălcări suplimentare similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție.

Final Resolution ResDH(2002)60 Human Rights Application No. 23050/93 Iscache against France (Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002 at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (98) 382, adopted on 12 November 1998 in the case of Iscache against France, in which the Committee of Ministers decided to make public the report of the European Commission of Human Rights and that there had been a violation of Article 5, paragraphs 4 and 5, and of Article 8 of the Convention, on account of the absence of a prompt judgment regarding the lawfulness of his detention on remand, the absence of a right to compensation in this respect and a breach of his right to respect for his private life and correspondence; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 26 May 1999; Whereas at the 677th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 15 July 1999,

in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, a total sum of 37 500 French francs all damages taken together, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 12 November 1998 and 15 July 1999, having regard to France’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee’s decisions taken to avoid new violations of the same kind as those found in this case (this information appears in the appendix to this resolution); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 31 August 1999, within the time-limit set,

the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 37 500 French francs as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of France, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case. Appendix to Final Resolution ResDH(2002)60 Information provided by the Government of France during the examination of the Iscache case by the Committee of Ministers The French government states that there is no specific remedy in domestic law for compensating someone who, as in the Iscache case, was unable to secure, under Article 5, paragraph 4, a prompt decision on the lawfulness of his detention.

Under Article L 781-1 of the Code of Judicial Organisation however, the party concerned is entitled to compensation for any damage arising from a malfunctioning of the system of justice. Apart from length-of-proceedings cases, the following have been found to fall within the scope of this article: detention on remand not intrinsically justified (decision of the Paris Court of Appeal of 14 June 1996), failure, attributable to the prosecutor’s office, to relocate proceedings (decision of the Paris Court of Appeal of 21 May 1991), or failure by the registry of the Criminal Court to issue an execution copy of a judgment (decision of the tribunal de grande instance of Thonon-les-Bains of 3 November 1994). In view of the direct effect accorded the Convention and the case-law of the European Court of Human Rights by the French courts (see in particular Cass.

Sociale 14 January 1999 Bozkurt, Cass. criminelle 16 January 2001 judgment no. 7688, Cass. criminelle 16 May 2001 judgment no. 3659) the failure, by the registry of an Indictments Chamber, to send a notice of appeal to the Court of Cassation, thereby depriving the applicant of a review of the lawfulness of his detention, as was the case with Mr Iscache, would most certainly be considered by the domestic courts as gross negligence incurring the liability of the State under Article L 781-1 of the Code of Judicial Organisation. The Government of France considers that there is no risk of further violations similar to those found in this case and that it has, therefore, fulfilled its obligations under former Article 32 of the Convention.