POLAT contre la TURQUIE

SECȚIA A DOUA

DECIZIE PARȚIALĂ

CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

a cererii nr. 61446/00 prezentată de Ali Hidir POLAT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secția a doua), reunită la 21 octombrie 2003 într-o cameră compusă din: Domnii J.-P. Costa, președinte, A.B. Baka, Gaukur Jörundsson, R. Türmen, K. Jungwiert, V. Butkevych, Dna W. Thomassen, judecători, și dna S. Dollé, grefier de secție, Având în vedere cererea sus-menționată introdusă la 27 iulie 2000, După ce a deliberat, pronunță prezenta decizie: ÎN FAPT Reclamantul, dl. Ali Hidir Polat, este un cetățean turc, născut în 1960. La momentul introducerii cererii, era deținut la casa de arest din Gebze (Kocaeli). El este reprezentat în fața Curții de avocații A. Kirdök și M. Kirdök, avocați la Istanbul.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 martie 1996, reclamantul a fost plasat în reținere de polițiști aparținând secției de luptă împotriva terorismului de pe lângă direcția de siguranță din Istanbul. Era suspectat că aparținea unei organizații armate ilegale, și anume Partidul Comunist Marxist-Leninist (MLKP). La 29 martie 1996, a fost deferit în fața judecătorului asesor de pe lângă curtea de siguranță a Statului din Istanbul care a ordonat detenția sa provizorie.

La 23 iulie 1997, procurorul Republicii de pe lângă curtea de siguranță a Statului a cerut condamnarea reclamantului în temeiul articolului 168 § 2 din codul penal și al articolului 5 din Legea nr. 3713 referitoare la lupta împotriva terorismului, pentru apartenență la organizația ilegală incriminată și pentru că a participat la acțiuni armate care vizau distrugerea ordinii constituționale existente și înlocuirea acesteia cu un Stat fondat pe principiile marxism-leninismului. În cursul ședințelor din 29 iulie și 8 noiembrie 1996, 26 martie și 13 octombrie 1997, 6 septembrie 1999, 1 martie, 29 mai și 20 noiembrie 2000 și 4 iunie 2001, reclamantul a depus mai multe cereri de eliberare provizorie.

Toate cererile sale au fost respinse de curtea de siguranță a Statului care, bazându-se pe piesele dosarului, elementele de probă prezentate și natura infracțiunii, a apreciat că trebuia menținut în detenție.

CAPETE DE CERERE

1. Invocând articolul 5 § 3 din Convenție, reclamantul se plânge de durata detenției sale provizorii. 2. Reclamantul susține de altfel o atingere adusă dreptului său la un proces echitabil și la respectarea drepturilor la apărare datorită intrării în vigoare, la 17 ianuarie 2000, a unui protocol adoptat în comun de ministerele Justiției, Internelor și Sănătății, și care vizează creșterea cooperării între aceste diferite ministere în ceea ce privește în special condițiile de organizare și de executare a pedepselor. Se plânge în acest sens de instaurarea unor condiții de acces mai stricte la intrarea în casele de arest care permit printre altele percheziția avocaților prin palpare, precum și percheziția dosarului lor.

El apreciază într-adevăr că aplicarea acestor reguli avocaților și refuzul acestora din urmă de a se supune la ele l-au privat de asistența unui avocat, precum și de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale, încălcând articolul 6 §§ 1 și 3 b) și c) din Convenție. ÎN DREPT 1. Reclamantul susține o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție din cauza duratei detenției provizorii. În starea actuală a dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui capăt de cerere și consideră necesar să comunice această parte a cererii Guvernului pârât, conform articolului 54 § 2 b) din regulamentul său.

2. Reclamantul apreciază că autoritățile naționale nu au respectat dreptul său la un proces echitabil, precum și drepturile sale la apărare, în măsura în care în special nu a putut să se întrețină cu avocații săi în cursul procedurii din cauza aplicării protocolului din 17 ianuarie 2000. Invocă în acest sens articolul 6 §§ 1 și 3 b) și c) din Convenție. În această privință, Curtea amintește că trebuie luată în considerare ansamblul procedurilor desfășurate într-o cauză considerată. În speță, ea subliniază că procedura penală litigioasă este în prezent pendinte în fața jurisdicțiilor naționale. Ea nu este deci în măsură să procedeze la o examinare globală a procesului litigios. Rezultă că, în stadiul actual al procedurii în fața jurisdicțiilor interne, prezentarea acestor capete de cerere apare prematură (Dikme c. Turciei, nr. 20869/92, § 111, Culegere de hotărâri și decizii 2000-VIII).

Reclamantul nu se poate deci, în starea actuală, plânge în această privință de o oarecare încălcare a dispozițiilor articolului 6 din Convenție. Îi este totuși permis să sesizeze din nou Curtea dacă apreciază în continuare, la sfârșitul procedurii penale angajate împotriva sa, că este victima încălcărilor invocate. Această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă în sensul articolului 35 § 1 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Amână examinarea capătului de cerere al reclamantului întemeiat pe durata detenției provizorii; Declară cererea inadmisibilă pentru rest. S. Dollé J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION PARTIELLE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n o 61446/00 présentée par Ali Hidir POLAT contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2003 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa , président , A.B. Baka , Gaukur Jörundsson , R. Türmen , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 27 juillet 2000, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Ali Hidir Polat, est un ressortissant turc, né en 1960. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la maison d’arrêt de Gebze (Kocaeli). Il est représenté devant la Cour par M es A. Kirdök et M. Kirdök, avocats à Istanbul.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 15 mars 1996, le requérant fut placé en garde à vue par des policiers rattachés à la section de lutte contre le terrorisme près la direction de la sûreté d’Istanbul. Il était soupçonné d’appartenir à une organisation armée illégale, à savoir le Parti communiste marxiste - léniniste (MLKP). Le 29 mars 1996, il fut déféré devant le juge assesseur près la cour de sûreté de l’Etat d’Istanbul qui ordonna sa détention provisoire.

Le 23 juillet 1997, le procureur de la République près la cour de sûreté de l’Etat requit la condamnation du requérant en vertu de l’article 168 § 2 du code pénal et de l’article 5 de la loi n o 3713 relative à la lutte contre le terrorisme, pour appartenance à l’organisation illégale incriminée et pour avoir participé à des actions armées tendant à détruire l’ordre constitutionnel en place et à le remplacer par un Etat fondé sur les principes du marxisme-léninisme. Au cours des audiences des 29 juillet et 8 novembre 1996, 26 mars et 13 octobre 1997, 6 septembre 1999, 1 er mars, 29 mai et 20 novembre 2000 et 4 juin 2001, le requérant déposa plusieurs demandes de mise en liberté provisoire. Toutes ses demandes furent rejetées par la cour de sûreté de l’Etat qui, se fondant sur les pièces du dossier, les éléments de preuve soumis et la nature de l’infraction, estima qu’il devait être maintenu en détention.

GRIEFS 1. Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant se plaint de la durée de sa détention provisoire. 2. Le requérant allègue par ailleurs une atteinte à son droit à un procès équitable et au respect des droits de la défense en raison de l’entrée en vigueur, le 17 janvier 2000, d’un protocole adopté conjointement par les ministères de la Justice, de l’Intérieur et de la Santé, et tendant à accroître la coopération entre ces différents ministères en ce qui concerne notamment les conditions d’organisation et d’exécution des peines. Il se plaint en ce sens de la mise en place de conditions d’accès plus strictes à l’entrée des maisons d’arrêt permettant entre autres la fouille des avocats par palpation ainsi que la fouille de leur dossier.

Il estime en effet que l’application de ces règles aux avocats et le refus de ces derniers de s’y soumettre l’ont privé de l’assistance d’un avocat ainsi que du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense, en violation de l’article 6 §§ 1 et 3 b) et c) de la Convention. EN DROIT 1. Le requérant allègue une violation de l’article 5 § 3 de la Convention en raison de la durée de la détention provisoire. En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au Gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

2. Le requérant estime que les autorités nationales n’ont pas respecté son droit à un procès équitable ainsi que ses droits de la défense dans la mesure où notamment il n’a pu s’entretenir avec ses avocats durant la procédure en raison de l’application du protocole du 17 janvier 2000. Il invoque en ce sens l’article 6 §§ 1 et 3 b) et c) de la Convention. A cet égard, la Cour rappelle qu’il convient de prendre en compte l’ensemble des procédures menées dans une affaire considérée. En l’espèce, elle souligne que la procédure pénale litigieuse est actuellement pendante devant les juridictions nationales. Elle n’est donc pas en mesure de procéder à un examen global du procès litigieux. Il s’ensuit qu’au stade actuel de la procédure devant les juridictions internes, la présentation de ces griefs apparaît prématurée ( Dikme c. Turquie , n o 20869/92, § 111, Recueil des arrêts et décisions 2000-VIII).

Le requérant ne saurait donc, en l’état, se plaindre à cet égard d’une quelconque violation des dispositions de l’article 6 de la Convention. Il lui est toutefois loisible de saisir à nouveau la Cour s’il estime toujours, à l’issue de la procédure pénale engagée contre lui, qu’il est victime des violations alléguées. Cette partie de la requête est prématurée et doit être rejetée au sens de l’article 35 § 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré de la durée de la détention provisoire ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président