BERKMANN v. AUSTRIA

Decizia nr. 59879/00 a Curții Europene a Drepturilor Omului (Austria), care a stat la 20 noiembrie 2003 ca secțiune compusă din: Ress Cabral Barreto Caflisch Kūris Hedigan dna H.S. Greve Steiner, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 21 iulie 2000, având în vedere decizia parțială din 14 noiembrie 2002, având în vedere declarațiile depuse de guvernul contestat și de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Alois Berkmann, este un național austriac, născut în 1946 și trăiește în Riefensberg (Austria). El este reprezentat în fața Curții de către dl W. L. Weh, un avocat practicant în Bregenz (Austria). Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 12 iulie 1988, reclamantul a depus o cerere de permis de construcție pentru terenul de camping I. Aceste proceduri au fost suspendate din cauza procedurilor în curs privind terenul de camping II, situate în vecinătatea imediată. La 31 ianuarie 1991 a fost notificată decizia finală în cadrul procedurii privind terenul II de camping și, la 11 februarie 1991, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii privind permisul de construcție suspendat. La 15 mai 1991, Autoritatea Administrativă de District ( Bezirkshauptmannschaft ) a avut o audiere cu privire la permisul de construcție. La 14 noiembrie 1991, reclamantul a depus o cerere de transfer de competență (Devolucionantrag ), deoarece Autoritatea Administrativă de District nu a hotărât asupra cererii sale în cadrul perioadei legale de șase luni. La 16 martie 1992, Guvernul Regional Vorarlberg ( Landesregierung ) a permis această cerere, dar a respins cererea reclamantului pentru permisul de construcție. La 25 aprilie 1996, Curtea Administrativă a permis plângerea reclamantului și a anulat decizia guvernului regional. La 3 noiembrie 1998, Guvernul Regional a acordat permisul de construcție pentru terenul de camping I. La 17 decembrie 1998, dl B, care a condus terenul de camping al II-lea, a depus o plângere împotriva deciziei respective la Curtea Administrativă. La 5 decembrie 2000, Curtea Administrativă a respins plângerea dlui B și a confirmat decizia guvernului regional de a acorda permisului de construcție pentru terenul de camping I reclamantului. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii. HOTĂRÂREA La 23 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, Guvernul propune să plătească suma de 8.400 euro (EUR) către Alois BERKMANN în ceea ce privește cererea nr. 59879/00, pe bază de grație, pentru retragerea cererii sale în funcție de Curte. Această sumă (8.400 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli. Acesta va fi plătit fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 14 octombrie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la solicitant: „Not că Guvernul austriac îmi propune să plătească suma de 8.400 euro (EUR) pe bază exgrațială în ceea ce privește cererea de mai sus pe care o așteaptă Curtea. Această sumă (8.400 EUR) acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile. Acesta va fi plătit fără impozite care pot fi aplicabile, în termen de trei luni de la notificarea deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept oferta și retrag cererea depunând orice alte cereri împotriva Austriai în ceea ce privește cererea. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea ia act de acordul achiziționat între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă) Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să scoată cererea din lista cazurilor. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 59879/00

by Alois BERKMANN

against Austria

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20

November 2003 as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mrs

E.

Steiner,

judges

,

and Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 21 July 2000,

Having regard to the partial decision of 14 November 2002,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government and the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Alois Berkmann, is a Austrian national, who was born in 1946 and lives in Riefensberg (Austria). He is represented before the Court by Mr W. L. Weh, a lawyer practising in Bregenz (Austria).

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 12 July 1988 the applicant filed an application for a building permit for camping ground I. These proceedings were suspended due to pending proceedings concerning camping ground II which was situated in the immediate neighbourhood.

On 31 January 1991 the final decision in the proceedings concerning camping ground II was served and on 11 February 1991 the applicant filed a request to reopen the suspended building permit proceedings.

On 15 Mai 1991 the District Administrative Authority (

Bezirkshauptmannschaft

) held a hearing concerning the building permit.

On 14 November 1991 the applicant filed a request for transfer of jurisdiction (

Devolutionsantrag

), as the District Administrative Authority failed to decide on his application within the statutory six month-period.

On 16 March 1992 the Vorarlberg Regional Government (

Landesregierung

) allowed this request but dismissed the applicant’s application for the building permit.

On 25 April 1996 the Administrative Court allowed the applicant’s complaint and quashed the Regional Government’s decision.

On 3 November 1998 the Regional Government granted the building permit for camping ground I.

On 17 December 1998 Mr B, who ran camping ground II, filed a complaint against that decision with the Administrative Court.

On 5 December 2000 the Administrative Court dismissed Mr B’s complaint and confirmed the Regional Government’s decision to grant the building permit for camping ground I to the applicant.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings.

THE LAW

On 23 October 2003 the Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, the Government offer to pay the amount of 8,400 euros (EUR) to Alois

BERKMANN in respect of the application no. 59879/00 on an

ex gratia

basis for the withdrawal of his application pending before the Court. This sum (EUR 8,400) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 14 October 2003 the Court received the following declaration from the applicant:

“I note that the Austrian Government offer to pay me the amount of 8,400 euros (EUR) on an

ex gratia

basis in respect of the above application pending before the Court. This sum (EUR 8,400) shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses. It will be paid free of any taxes that may be applicable, within three months from the notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the offer and withdraw the application waiving any further claims against Austria in respect of the application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President