CASE OF SIEGL v. AUSTRIA

CAUZA TERZĂ A SECȚIEI DE SIEGL v. AUSTRIA (Documentul nr. 36075/97) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 20 iunie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Siegl v. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Ress Președintele Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna H.S. Greve Dna E. S. Teiner judecători și judecători și judecători Registratorul secțiunii Berger, care a deliberat în particular la 30 mai 2002; emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 36075/97) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, Josef Siegl („reclamantul”), la 18 decembrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl E. Proksch, avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la durata procedurii de consolidare a terenurilor. La 1 noiembrie 1998, cazul a fost transferat Curții în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 8 februarie 2000, Curtea a comunicat reclamația de mai sus guvernului și a declarat inadmisibil restul cererii. La 13 martie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care aceaceasta a fost comunicată guvernului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 19 februarie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 8 martie și la 18 aprilie 2002, respectiv, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. În 1983, procedurile de consolidare a terenurilor agricole, care implică proprietatea mamei reclamantului, au fost instituite de către Autoritatea Agricolă de District din Baja Austria. La 9 septembrie 1983, autoritatea a ordonat transferul provizoriu de parcele compensatorii. La 7 octombrie 1987, Autoritatea Agricolă de District a emis sistemul de consolidare, împotriva căruia mama reclamantului a făcut apel. 10. La 5 iunie 1991, Consiliul Suprem de Reforma Landului a permis parțial recursul depus de mama reclamantului și a acordat compensația. Această decizie a fost anulată de Curtea Administrativă la 19 septembrie 1994. 11. La 20 februarie 1995, reclamantul a depus o declarație că dorește să continue procedura ca succesor legal al mamei sale. 12. După o nouă decizie a Consiliului Suprem de Reformă a Landului, reevaluarea chestiunii de compensare a fost anulată de Curtea Administrativă la 29 octombrie 1996, aceasta a dat o nouă hotărâre la 7 mai 1997 acordând o sumă mai mare de compensație. 13. La 18 februarie 1999, Curtea Administrativă a susținut această decizie.LEI 14. La 8 martie și, respectiv, 18 aprilie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului și de la Guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii referitoare la cererea nr. 36075/97, depusă de dl Josef Siegl, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: 1. Guvernul Republicii Austria va plăti reclamantului o sumă de cuprinsă între 13.800 euro (EUR) ca compensație pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere, cuprinzând 1.800 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și în cadrul procedurii Convenției. Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dl Erich Proksch, din Viena, în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii din partea Curții în temeiul articolului 39 din Convenție. 2. Reclamantul declară că cererea sa a fost stabilită. 3. Reclamantul renunță la orice nouă plângere împotriva Republicii Austrie în legătură cu faptele care susțin prezenta cerere. 4. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul art. 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 15. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 16. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Faptul în limba engleză și notificat în scris la 20 iunie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Președintele grefierului Vincent Berger Georg Ress

THIRD SECTION

CASE OF

SIEGL v. AUSTRIA

(Application no. 36075/97)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

20 June 2002

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Siegl v. Austria,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

H.S.

Greve

,

Mrs

E. S

teiner

,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 30 May 2002;

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

36075/97) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national,

Josef Siegl (“the applicant”), on 18

December 1996.

2.

The applicant was represented by Mr E. Proksch, a lawyer practising in Vienna. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.

3.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and under Article 1 of Protocol No. 1 about the length of land consolidation proceedings.

4.

On 1 November 1998 the case was transferred to the Court by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 8 February 2000 the Court communicated the above complaint to the Government and declared the remainder of the application inadmissible. On 13 March 2001, having obtained the parties' observations, the Court declared the application admissible in so far as it had been communicated to the Government.

5.

On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Third Section.

6.

On 19 February 2002, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 8 March and on 18 April 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

7.

The applicant lives in Zaussenberg in Lower Austria.

8.

In 1983 agricultural land consolidation proceedings, involving the property of the applicant's mother, were instituted by the Lower Austria District Agricultural Authority. On 9 September 1983 the authority ordered the provisional transfer of compensatory parcels.

9.

On 7 October 1987 the District Agricultural Authority issued the consolidation scheme, against which the applicant's mother appealed.

10.

On 5 June 1991 the Supreme Land Reform Board partly allowed the appeal lodged by the applicant's mother and awarded her compensation. This decision was quashed by the Administrative Court on 19

September

1994.

11.

On 20 February 1995 the applicant filed a declaration that he wanted to pursue the proceedings as his mother's legal successor.

12.

After a new decision by the Supreme Land Reform Board, reassessing the compensation issue had been quashed by the Administrative Court on 29 October 1996 it gave a further decision on 7 May 1997 granting a higher amount of compensation.

13.

On 18 February 1999 the Administrative Court upheld this decision.

THE LAW

14.

On 8 March and 18 April 2002, respectively, the Court received the following declaration from the applicant's representative and from the Government:

“With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 36075/97, lodged by Mr Josef Siegl, declare with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows:

This sum will be payable to the applicant's representative, Mr Erich Proksch in Vienna, within three month from the date of delivery of the judgment given by the Court pursuant to Article 39 of the Convention.

15.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).

16.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 20 June 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President