- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 iulie 2002
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Biegler Bau Gesmbh împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Prima secțiune CAUZĂ DE BIEGLER BAU GESMBH c. AUSTRIA (Documentul nr. 32097/96) HOTĂRÂREA (Resoluție franceză) STRASBOURG 11 iulie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Biegler Bau GesmbH c. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Camera compusă de: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Bonello Levits Kovler Zagrebelsky, dna Steiner, judecători și grefierul secțiunii Fribergh, care s-a deliberat în privat la 27 iunie 2002 emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
32097/96) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către o societate de răspundere limitată cu scaunul său în Austria, Biegler Bau GesmbH („reclamantul”), la 29 mai 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl H. Krenn, avocat practicant la Viena. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri civile.
La 1 noiembrie 1998, cauza a fost transferată Curții în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 9 noiembrie 1999, Curtea a comunicat reclamația de mai sus guvernului. La 3 iulie 2001, după ce a obținut observațiile părților și observațiile suplimentare, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 26 martie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 8 aprilie și la 25 aprilie 2002, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului.
Reclamantul este o societate de răspundere limitată cu scaunul său în Gumpoldskirchen (Austria). Întrucât un client nu a plătit suficient pentru lucrările de construcție realizate pentru el, reclamantul a depus, la 30 mai 1980, o acțiune pentru îmbogățirea nejustificată a Curții Civile Regionale de la Viena ( Landesgericht für Zivilrechtssachen). La 21 noiembrie 1994, Curtea Regională a respins acțiunea reclamantului după numeroase audieri. 10. La 23 mai 1995, Curtea de Apel din Viena ( Oberlandesgericht ) a respins apelul reclamantului. 11. La 25 octombrie 1995, Curtea Supremă ( Oberster Gerichtshof ) a respins apelul reclamantului asupra punctelor de drept.
La 8 aprilie și, respectiv, la 25 aprilie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamant și de la Guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în cadrul procedurii referitoare la cererea nr. 32097/96, depusă de Biegler Bau GesmbH, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: (1) Guvernul Republicii Austriece va plăti reclamantului o sumă cuprinsă între 12.000 euro (EUR) ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere, cuprinzând 1000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne.
Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, dl Helmut Krenn din Wien, în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii din partea Curții în conformitate cu art. 39 din Convenție. 2. Reclamantul declară că cererea a fost stabilită. 3. Reclamantul renunțe la orice alte cereri împotriva Republicii Austrie în legătură cu faptele care susțin prezenta cerere. 4. Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul art. 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 13. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții).
14. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. A făcut în limba engleză și a notificat în scris la 11 iulie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Erik Fribergh Christos Rozakis
FIRST SECTION
CASE OF BIEGLER BAU GESMBH v. AUSTRIA (Application no. 32097/96) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 11 July 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Biegler Bau GesmbH v. Austria, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mrs F. Tulkens , Mr G. Bonello , Mr E. Levits , Mr A. Kovler , Mr V. Zagrebelsky, Mrs E. Steiner, judges , and Mr E. Fribergh , Section Registrar , Having deliberated in private on 27 June 2002 Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 32097/96) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a limited liability company with its seat in Austria, Biegler Bau GesmbH (“the applicant”), on 29 May 1996.
The applicant was represented by Mr H. Krenn, a lawyer practising in Vienna. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of civil proceedings.
On 1 November 1998 the case was transferred to the Court by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 9 November 1999 the Court communicated the above complaint to the Government. On 3 July 2001, having obtained the parties' observations and supplementary observations, the Court declared the application admissible.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed First Section.
On 26 March 2002, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On 8 April and on 25 April 2002 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant is a limited liability company with its seat in Gumpoldskirchen (Austria).
As a client had allegedly not paid enough for construction work accomplished for him, the applicant filed an action for unjustified enrichment with the Vienna Regional Civil Court ( Landesgericht für Zivilrechtssachen ) on 30 May 1980.
On 21 November 1994 the Regional Court, after having held numerous hearings, dismissed the applicant's action.
On 23 May 1995 the Vienna Court of Appeal ( Oberlandesgericht ) dismissed the applicant's appeal.
On 25 October 1995 the Supreme Court ( Oberster Gerichtshof ) rejected the applicant's further appeal on points of law. THE LAW
On 8 April and on 25 April 2002, respectively, the Court received the following declaration from the applicant and the Government: “With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 32097/96, lodged by Biegler Bau GesmbH, declare with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows: 1. The Government of the Republic of Austria will pay the applicant a sum of altogether 12,000 euros (EUR) as compensation in respect of any possible claims relating to the present application. This sum includes EUR 1,000 in respect of costs and expenses incurred in the domestic proceedings. This sum will be payable to the applicant's representative, Mr Helmut Krenn in Wien, within three months from the date of delivery of the judgment given by the Court pursuant to Article 39 of the Convention. 2. The applicant declares the application settled. 3. The applicant waives any further claims against the Republic of Austria relating to the facts underlying the present application. 4. The parties undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 11 July 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Erik Fribergh Christos Rozakis Registrar President