- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 17 aprilie 2003
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Petschar împotriva Austriei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE PETSCHAR v. AUSTRIA (Doc. nr. 36519/97) JUDGMENTUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 17 aprilie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Petschar v. Austria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința ca Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele Bonello Lorenzen doamna Vajić Botoucharova Zagrebelsky Doamna Steiner, judecători și grefierul adjunct al secțiunii Nielsen, deliberat în privat la 27 martie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.
36519/97) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național austriac, Marianne Petschar („reclamantul”), la 6 octombrie 1996. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Gradenegger. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, Ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în principal în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata unui set de proceduri civile administrative și că a fost victimă de o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza lungii lor.
La 1 noiembrie 1998, cauza a fost transferată Curții în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 7 noiembrie 2000, Curtea (A treia secțiune) a comunicat reclamațiile de mai sus guvernului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit primului capitol (art. 52 § 1). După obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat că cererea este admisibilă în măsura în care a fost comunicată Guvernului. Altele plângeri ale reclamantului au fost declarate inadmisibile. La 23 ianuarie 2003 și la 13 februarie 2003, reclamantul și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații formale care acceptă o soluție prietenoasă a cazului.
Reclamantul, Marianne Petschar, este un național austriac, născut în 1940, și locuiește în Villach. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Gradenegger. La 10 august 1987, reclamantul și alți proprietari de terenuri au solicitat Autoritatea Agricolă de District Vilach ( Agrarbezirksbehörde ) pentru a le acorda dreptul de a construi un drum pentru transportul lemnului peste proprietatea terței ( Anderungsrechte 10. La 28 noiembrie 1988, Autoritatea Agricolă de District, referindu-se la Legea privind Drumurile Forestiere Regionale (Güter- und Seilwege Landesgeset z) a emis un decret care acordă reclamantului și alți proprietari de terenuri dreptul de a construi un drum de transport de lemn peste proprietatea terțelor în timpul șase luni pe an.
11. La 18 septembrie 1989, Autoritatea Agricolă Regională (Landesagrarbehörde ) a anulat decizia Autorității Agricole de District și a trimis cazul înapoi la ea. 12. La 4 decembrie 1990, Autoritatea Agricolă de District a eliberat din nou un ordin care acordă reclamantului și alți proprietari de teren dreptul de a construi un drum de transport de lemn peste proprietăți terțe. Unul dintre proprietarii de teren în cauză a apelat. 13. La 21 octombrie 1991, Autoritatea Agricolă Regională a anulat decizia Autorității Agricole de District și i-a trimis din nou cazul. 14. La 3 noiembrie 1992, Autoritatea Agricolă de District a solicitat Autorității Administrative de District (Bezirkshauptmannschaft ) să elibereze permise necesare în temeiul Legii privind protecția mediului (Naturschutzgesetz ) și al Legii Forestiere.
15. La 19 mai 1993, Autoritatea Administrativă de District a suspendat procedurile în timp ce Autoritatea Agricolă de District a declarat că va elabora un nou proiect. Apoi s-au obținut mai multe avize de experți și noul proiect elaborat. 16. La 13 august 1997, toate problemele legate de drepturile apei, silvicultura și conservarea naturii afectate de construcția unui drum de transport de lemn au fost tratate într-o audiere comună. În lunile următoare au fost acordate permise în temeiul Legii privind protecția mediului, al Legii privind drepturile apei și al Legii forestiere. 17. La 15 septembrie 1998, Autoritatea Agricolă de District Villach a acordat reclamantului și altor proprietari de teren dreptul de a construi un drum și de a transporta lemn peste proprietăți terțe.
HOTĂRÂREA 18. La 23 ianuarie și, respectiv, la 13 februarie 2003, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamant și guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în procedura privind cererea nr. 36519/97, depusă de Marianne Petschar, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: Guvernul Republicii Austria va plăti reclamantului o sumă cuprinsă între 11 000 de euro (EUR) ca compensare în ceea ce privește eventualele cereri referitoare la prezenta cerere, cuprinzând 3.000 EUR în ceea ce privește costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii interne și al convenției.
Această sumă va fi plătită reprezentantului reclamantului, Dl Johannes Gradenegger din Villach, în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii rendue de Curte în temeiul articolului 39 din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Reclamantul renunță la orice nouă plângere împotriva Republicii Austriece în ceea ce privește faptele care fac obiectul prezentei cereri.
Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 19. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 20. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 17 aprilie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului
FIRST SECTION
CASE OF PETSCHAR v. AUSTRIA (Application no. 36519/97) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 17 April 2003 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Petschar v. Austria, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of: Mr C.L. Rozakis , President , Mr G. Bonello , Mr P. Lorenzen , Mrs N. Vajić , Mrs S. Botoucharova , Mr V. Zagrebelsky , Mrs E. Steiner, judges , and Mr S. Nielsen , Deputy Section Registrar , Having deliberated in private on 27 March 2003, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 36519/97) against the Republic of Austria lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by an Austrian national, Marianne Petschar (“the applicant”), on 6 October 1996.
The applicant was represented by Mr J. Gradenegger. The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Winkler, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of Foreign Affairs.
The applicant complained mainly under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a set of administrative civil proceedings and that she had been a victim of a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention because of their length.
On 1 November 1998 the case was transferred to the Court by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 7 November 2000 the Court (Third Section) communicated of the above complaints to the Government.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed First Section (Rule 52 § 1).
On 17 January 2002, having obtained the parties’ observations, the Court declared the application admissible insofar as it had been communicated to the Government. The applicant’s further complaints were declared inadmissible.
On 23 January and on 13 February 2003 the applicant and the Government, respectively, submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case. THE FACTS
The applicant, Marianne Petschar, is an Austrian national, born in 1940, and living in Villach. She is represented before the Court by Mr J. Gradenegger.
On 10 August 1987 the applicant and other land-owners requested the Villach District Agricultural Authority ( Agrarbezirksbehörde ) to grant them rights to construct a road for transporting wood over third person’s property ( Bringungsrechte ).
On 28 November 1988 the District Agricultural Authority, referring to the Regional Forestry Roads Act ( Güter- und Seilwege Landesgeset z) issued a decree granting the applicant and other land owners a right to construct a road for transporting timber over third persons’ property during six months per year.
On 18 September 1989 the Regional Agricultural Authority ( Landesagrarbehörde ) quashed the District Agricultural Authority’s decision and referred the case back to it.
On 4 December 1990 the District Agricultural Authority re-issued an order granting the applicant and other land owners the right to construct a road for transporting timber over third persons’ property. One of the land-owners concerned appealed.
On 21 October 1991 the Regional Agricultural Authority quashed the District Agricultural Authority’s decision and again referred the case back to it.
On 3 November 1992 the District Agricultural Authority requested the District Administrative Authority ( Bezirkshauptmannschaft ) to issue permits required under the Environmental Protection Act ( Naturschutzgesetz ) and the Forestry Act.
On 19 May 1993 the District Administrative Authority suspended the proceedings as the District Agricultural Authority had stated that it would elaborate a new draft project. Subsequently several expert opinions were obtained and the new draft project elaborated.
On 13 August 1997 all issues of water rights, forestry and nature conservation affected by the construction of a road for transporting timber were dealt with in a common hearing. In the following months the permits under the Environmental Protection Act, the Water Rights Act and the Forestry Act were given.
On 15 September 1998 the Villach District Agricultural Authority granted the applicant and other land owners the right to construct a road and to transport timber over third persons’ property. THE LAW
On 23 January and on 13 February 2003, respectively, the Court received the following declaration from the applicant and the Government: “With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, the parties in the proceedings concerning application no. 36519/97, lodged by Marianne Petschar, declare with a view to a friendly settlement reached with the assistance of the European Court of Human Rights, as follows: 1. The Government of the Republic of Austria will pay the applicant a sum of altogether 11,000 euros (EUR) as compensation in respect of any possible claims relating to the present application. This sum includes EUR 3,000 in respect of costs and expenses incurred in the domestic proceedings and Convention proceedings. This sum will be payable to the applicant’s representative, Mr Johannes Gradenegger in Villach, within three months from the date of delivery of the judgment given by the Court pursuant to Article 39 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. 2. The applicant declares the application settled. 3. The applicant waives any further claims against the Republic of Austria relating to the facts underlying the present application. 4. The parties undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court’s judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties’ undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 17 April 2003, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Søren Nielsen Christos Rozakis Deputy Registrar President