CASE OF WALTER v. AUSTRIA

RESPONDENT

AUT

HOTĂRÂRE

28.11.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list;Friendly settlement

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF WALTER v. AUSTRIA (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE WALTER v. AUSTRIA (Documentul nr. 34994/97) JUDGEMENTUL (FRIENDLY SETLEMENT) STRASBOURG 28 noiembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Walter v. Austria, Curtea Europeană a Dnei Botoucharova, în calitate de Camera compusă din: C.L. Rozakis Președintele dnei Tulkens Bonello Lorenzen Levits doamna Botoucharova Steiner, judecători și ielsen, grefierul adjunct al secțiunii care a deliberat în privat la 7 noiembrie 2002; emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 34994/97) împotriva Republicii Austria depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de un național austriac, dl Ernst G. Walter („reclamantul”), la 7 aprilie 1996. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Winkler, șeful Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Externe. , în conformitate cu art. 6 din Convenție privind lipsa de acces la instanță în cadrul procedurilor în temeiul Legii austriece privind media, deoarece el a fost împiedicat să posteze cererea de publicare a unui răspuns de către o administrație închisă lentă. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost alocată celui de-al treilea capitol al Curții (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. La 27 aprilie 2000, Curtea a comunicat plângerea de mai sus guvernului contestat și a declarat restul cererii inadmisibilă. La 9 octombrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care aceaceasta a fost comunicată guvernului. La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 5 septembrie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 28 septembrie și la 7 octombrie 2002, respectiv, reclamantul și Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE 10. Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește la Viena. 11. La 7 iulie 1997, revista săptămânală “Profil” a publicat un articol despre solicitant, care a fost managerul unei companii care lucrează în domeniul consultării financiare, și procedurile penale împotriva lui referitoare la acuzațiile de fraudă agravată. 12. La 3 septembrie 1997, după ce Curtea penală regională de la Viena a respins prima sa cerere de publicare a unui răspuns din motive formale, reclamantul, care a fost încarcerat, a redactat o altă cerere de publicare a unui răspuns și a predat-o administrației de închisoare la 4 Septembrie 1997 indicând că „materia a fost supusă unui termen”. 14. Cererea a fost postată la 9 septembrie 1997 și a ajuns la editorul „Profil” în ziua următoare. 15. La 13 noiembrie 1997, Curtea Penală Regională de la Viena a respins a doua cerere a reclamantului de publicare a unui răspuns, din cauza faptului că cererea sa nu a ajuns la editor cel târziu la 7 septembrie 1997, adică în termenul de două luni legale care începeseră să se desfășoare cu publicarea articolului emis. 16. La 16 martie 1998, Curtea de Apel din Viena a respins recursul reclamantului. HOTĂRÂREA 17. La 28 septembrie și la 7 octombrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la reclamant și, respectiv, de la Guvern: „Declararea părților în vederea unei soluții prietenoase În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, părțile în procedura privind cererea nr. 34994/97, depusă de dl Ernst G. Walter, declară în vederea unei soluții prietenoase achiziționate cu ajutorul Curții Europene a Drepturilor Omului, după cum urmează: (1) Guvernul Republicii Austria va plăti reclamantului o sumă cuprinsă de 7.000 de euro (EUR) ca compensare pentru orice prejudiciu moral, împreună cu orice costuri și cheltuieli suportate. Această sumă va fi plătită reclamantului, dl Ernst G. Walter, la Viena, în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii din partea Curții în temeiul articolului 39 din Convenție. 2. Reclamantul declară cererea stabilită. 3. Reclamantul renunțe la orice alte cereri împotriva Republicii Austrie în legătură cu faptele care susțin prezenta cerere. (4) Părțile se angajează să nu solicite trimiterea cauzei către Marea Camera în temeiul art. 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 18. Curtea ia act de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că decontarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție sau în protocolele sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulile Curții). 19. În consecință, cazul ar trebui scos din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în engleză și notificat în scris la 28 noiembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos L. Rozakis Președintele adjunct al grefierului