SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ Cerere nr. 4315/98 prezentată de Kara Mehmet AYDIN și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 4 decembrie 2003 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Kūris Türmen Zupančič Tsatsa-Nikolovska, judecători și viticultori de secțiune ai dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 17 august 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere decizia parțială a Curții din 12 septembrie 2000, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament de procedură pe propria răspundere prezentate de solicitanți la 8 aprilie și, respectiv, de guvern la 1 septembrie 2003, după ce au deliberat în acest sens, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt resortisanți turci și își au reședința în Tarsus. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul T. Ak Aktay, avocați în Ankara și, respectiv, Tarsus. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Între 1991 și 1993, Hotărârea Drumurilor Naționale ( (a) exproprierea bunurilor imobile care aparțin reclamanților, cu sediul în Tarsus. Indemnizațiile de expropriere stabilite de Direcție au fost plătite reclamanților la data transferului de proprietate. În dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus o acțiune în creștere la Tribunalul de Mare Instanță din Tarsus, pentru fiecare proprietate imobiliară. Instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească despăgubiri suplimentare de expropriere, însoțite de dobânzi simple la o rată de 30 % laan de la data transferului de proprietate. Aceste hotărâri au fost confirmate de Curtea de Casație și au devenit definitive. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competente notatifia către Hotărârea pentru Ordinele de Plătire Restrânsă. În martie 1998, Hotărârea a vărsat reclamanților suplimentele de liturghie în cauză. Detaliile figurează în tabelul următor de nume ale REQUERANȚELOR DATA DE PLĂȚIRE DIN LIMITA L Data la care Curtea de Casație a Comunității Europene (TRL) a încheiat contractul cu Kara Mehmet AYDIN 5.11.1993 4.8.1993 2.10.1995 702 260 6.3.1998 Ali KÜTÜK 12.10.1992 11.3.1992 28.6.1993 576 0 6.3.1998 Ali KÜTÜK 12.10.1992 11.3.1992 28.6.1992 28.6.1992 28.6.1993 162 950 6.3.1998 Hatice KARABO 2.3.1998 Halil BORA 12.7.1994 27.6.1992 3.10.1994 159 250 2.3.1998 Cabbar YILMAZ 24.2.1993 14.8.1992 24.2.1994 683 238 2.3.1998 GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor de a respecta bunurile lor din cauza întârzierii în plata în avans a salariului suplimentar de la: expropriere cu dobânzi necorespunzătoare în raport cu rata foarte ridicată a inflației în Turcia. Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 4315/98, introdusă de reclamanții menționați mai jos, guvernul turc oferă acestora, ex gratia, suma totală de 4 000 EUR (patru mii de euro) repartizată după cum urmează Kara Mehmet Ayd 1 300 EUR (o mie trei sute de euro) (2 recurs) Hatice Karabo az Gülsan Mutlu Ali Genç un total de 1 100 EUR (o mie o sută de euro) Abdurrahman Genç pentru acești șase solicitanți Osman Genç Fazilet Döșlü Halil Bora 300 EUR (trei sute de euro) Cabbar Yalmaz 700 EUR (șapte sute de euro) Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul respectiv relevante și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata acesteia va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată care va fi egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. La 8 aprilie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de către unul dintre reprezentanții reclamanților Am observat că, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43151/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia , în ceea ce privește prejudiciul suferit, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv, către reclamanții menționați mai jos, suma globală de 4 000 EUR (patru mii EUR) repartizată după cum urmează: Kara Mehmet Ayd Abdurrahman Genç pentru acești șase reclamanți Osman Genç Fazilet Döșlü Halil Bora 300 EUR (trei sute de euro) Cabbar Y Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație se referă la soluționarea pe cale amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc convențiile sau protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine al Convenției]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să divulge cauza culpelor nr. 42146/98, 42526/98, 44231/98, 44233/98, 44339/98, 42539/98, 42542/98, 42542/98, 42543/98, 42544/98, 431333/98, 431336/98, 431348/98, 4314/98, 43144/98, 43146/98, 431498, 43344/98, 4364/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 5454477/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54555/00, 54556/00, 54556/00, 54557/00, 54557/00, 54558/00 și 54582/00 Decide să șteargă restul cererii de rol. Vincent Berger Georg Ress Modulul Președinte
Requête n
o
43151/98
présentée par Kara Mehmet AYDIN et autres
contre la Turquie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le
4 décembre 2003 en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
P.
Kūris
,
R.
Türmen
,
B.
Zupančič
,
M
me
M.
Tsatsa-Nikolovska,
juges
,
et de M. V.
Berger,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 17 août 1998,
Vu l’article 5 § 2 du Protocole n
o
11 à la Convention, qui a transféré à la Cour la compétence pour examiner la requête,
Vu la décision partielle de la Cour du 12 septembre 2000,
Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire respectivement présentées par les requérants et le Gouvernement les 8 avril et 1
er
septembre 2003,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants sont des ressortissants turcs et résident à Tarsus. Ils sont représentés devant la Cour par M
es
Aktay, avocats à Ankara et à Tarsus respectivement.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
Entre 1991 et 1993, la Direction des routes nationales («
la Direction
») expropria des biens immobiliers appartenant aux requérants, sis à Tarsus. Des indemnités d’expropriation fixées par la Direction furent versées aux requérants à la date du transfert de propriété.
En désaccord sur le montant payé par la Direction, les requérants introduisirent auprès du tribunal de grande instance de Tarsus, pour chaque bien immobilier, une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Le tribunal donna gain de cause aux requérants et condamna la Direction à leur verser des indemnités complémentaires d’expropriation, assorties d’intérêts moratoires simples au taux de 30 % l’an à compter de la date du transfert de propriété. Ces jugements furent confirmés par la Cour de cassation et devinrent définitifs.
Par la suite, à la demande des requérants, l’office des poursuites compétent notifia à la Direction des commandements de payer demeurés infructueux.
En mars 1998, la Direction versa aux requérants les compléments d’indemnité en question.
Des détails figurent dans le tableau suivant
:
TAIRE
(TRL)
Kara Mehmet AYDIN
5.11.1993
4.8.1993
2.10.1995
5
702
260
6.3.1998
Ali KÜTÜK
12.10.1992
11.3.1992
28.6.1993
5
576
050
6.3.1998
Ali KÜTÜK
12.10.1992
11.3.1992
28.6.1993
13
162
950
6.3.1998
Hatice KARABOĞAZ
Gülsan MUTLU
Ali GENÇ
Abdurrahman GENÇ
Osman GENÇ
Fazilet DÖȘLÜ
3.3.1993
3.6.1992
22.11.1993
13
617
656
2.3.1998
Halil BORA
12.7.1994
27.6.1992
3.10.1994
8
159
250
2.3.1998
Cabbar YILMAZ
24.2.1993
14.8.1992
24.2.1994
13
683
238
2.3.1998
GRIEF
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du retard de l’Administration dans le paiement de l’indemnité complémentaire d’expropriation assortie d’intérêts moratoires insuffisants par rapport au taux d’inflation très élevé en Turquie.
Le 1
er
septembre 2003, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
43151/98, introduite par les requérants cités ci-dessous, le gouvernement turc offre de verser à ceux-ci,
ex gratia
, la somme globale de 4 000 EUR (quatre mille euros) répartie de la manière suivante
:
Kara Mehmet Aydın
100 EUR (cent euros)
Ali Kütük
500 EUR (cinq cents euros) (1
er
recours)
Ali Kütük
1 300 EUR (mille trois cents euros) (2
è
recours)
Hatice Karaboğaz
}
Gülsan Mutlu
}
Ali Genç
}
un total de 1 100 EUR (mille cent euros)
Abdurrahman Genç
}
pour ces six requérants
Osman Genç
}
Fazilet Döșlü
}
Halil Bora
300 EUR (trois cents euros)
Cabbar Yılmaz
700 EUR (sept cents euros)
Cette somme couvrant le préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens ne sera soumise à aucun impôt ni à une quelconque autre charge fiscale à l’époque pertinente et sera versée en euros sur un compte bancaire indiqué par les requérants. Son versement aura lieu dans les trois mois suivant la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux qui sera égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
»
Le 8 avril 2003, la Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par l’un des représentants des requérants
:
«
Je note qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n
o
43151/98 pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme, le gouvernement turc est prêt à verser,
ex gratia
, au titre du dommage subi, frais et dépens compris, aux requérants cités ci-dessous, la somme globale de 4
000
EUR (quatre mille euros) répartie de la manière suivante
:
Kara Mehmet Aydın
100 EUR (cent euros)
Ali Kütük
500 EUR (cinq cents euros) (1er recours)
Ali Kütük
1 300 EUR (mille trois cents euros) (2è recours)
Hatice Karaboğaz
}
Gülsan Mutlu
}
Ali Genç
}
un total de 1 100 EUR (mille cent euros)
Abdurrahman Genç
}
pour ces six requérants
Osman Genç
}
Fazilet Döșlü
}
Halil Bora
300 EUR (trois cents euros)
Cabbar Yılmaz
700 EUR (sept cents euros)
Je note également que le versement de cette somme s’effectuera dans un délai de trois mois à compter de la date de notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article
37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.
J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée.
La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus.
»
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de disjoindre l’affaire des requêtes n
os
42146/98, 42521/98, 42523/98, 42524/98, 42530/98, 42532/98, 42536/98, 42541/98, 42542/98, 42543/98, 42544/98, 43133/98, 43136/98, 43138/98, 43141/98, 43144/98, 43146/98, 43148/98, 43344/98, 43641/98, 43642/98, 43644/98, 43914/98, 44286/98, 53840/00, 53858/00, 54527/00, 54546/00, 54547/00, 54548/00, 54549/00, 54550/00, 54551/00, 54552/00, 54553/00, 54554/00, 54555/00, 54556/00, 54557/00, 54558/00 et 54582/00
;
Décide
de rayer le restant de la requête du rôle.
Vincent
Berger
Georg
Ress
Greffier
Président