CtEDO 16.12.2003 Auto

PARTIDUL COMUNISTILOR (NEPECERISTI) ET UNGUREANU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
16.12.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
PARTIDUL COMUNISTILOR (NEPECERISTI) ET UNGUREANU c. ROUMANIE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46626/99 de către PARTICUL COMUNITIOR (NEPECERISTI) și Gheorghe UNGUREANU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are sediul la 16 decembrie 2003 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa Presedinte Loucaide Biersan Jungwiert Butkevych Me Thomassen Mularoni, judecători Dolle , Modulul. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DE FAȚĂ Reclamanții sunt o formare politică, Ungureanu. Guvernul este reprezentat de domnul Aurescu, de la Ministerul Afacerilor Externe, agent al guvernului român pe lângă Curte. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, precum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 martie 1996 a avut loc, sub președinția reclamantului, conferința națională a constituției PCN. Y au fost adoptate statutul și programul politic al PCN. Pasiunile relevante din statut se citesc după cum urmează: PCN respectă suveranitatea națională, integritatea teritorială a statului, ordinea juridică și principiile democrației. El le interzice tuturor membrilor săi să calomnieze țara și națiunea, să promoveze războiul și ura națională, rasială, de clasă sau religioasă, de la discriminare, separatism teritorial sau violență publică, precum și să acționeze prin acte obscene, contrare bunelor maniere. CNP materializează libera asociere a cetățenilor care militează pentru pluralismul politic, susțin principiile statului de drept democratic și sunt susținuți de propriile interese, fără a le nega pe cele ale altora. : CNP-ul exprimă, reprezintă și apără interesele politice ale lucrătorilor, indiferent de originea etnică, de sex, de vârstă, de profesie, de convingere și de sentimente. Toți cei care își câștigă existența muncind, indiferent de activitatea desfășurată (...) Pentru a asigura creșterea constantă a nivelului de trai al lucrătorilor, PCN acționează, în cadrul legii, utilizând mijloacele pe care toate partidele politice le pot folosi în mod legal, pentru a cuceri puterea politică pentru a asigura realizarea unei societăți umane și democratice. (...) art. 20 : PCN nu este continuarea fostului partid comunist român, cu care nu are nici o legătură ; reprezintă prelungirea rezistenței împotriva partidului comunist anterior anului 1989. Lansat și format de persoane care nu au fost membre ale fostului partid comunist, PCN precizează că nu trebuie să-i atribuim meritele recunoscute fostului partid comunist, nici să-i adresăm criticile pe care le merită acesta din urmă. Programul politic al PCN adoptat la 23 martie 1996 afirma că partidul avea ca obiectiv apărarea intereselor lucrătorilor și că va respecta esența doctrinei comuniste, ale cărei principii fundamentale au fost prezentate în continuare: : neexploatarea anumitor persoane de către alte persoane sau de către o altă persoană, justiție socială bazată pe muncă și pe o concurență calitativă reală, și democrație autentică, capabilă să garanteze drepturile majorității prin alegeri libere, la care ar trebui să se admită toate resursele politice. Programul politic deplângea evoluția societății române după răsturnarea din 1989, pe care o considera antisocială și antipopulară, precum și transformarea țării într-o colonie a imperiilor neocoloniale europene și mondiale La 4 aprilie 1996, reprezentanții PCN au depus la tribunalul departamental din București o cerere de înscriere în registrul special al partidelor politice. Prin hotărârea din 19 aprilie 1996, instanța a respins cererea de înregistrare a PCN ca nefondată. Pasajele relevante ale motivelor deciziei sale se citesc după cum urmează: În sprijinul cererii de înregistrare a partidului au fost depuse în dosarul cauzei lista nominalizată a liderilor partidului, lista nominalizată a membrilor săi fondatori, statutul care reglementează organizarea și funcționarea sa, programul său politic, contractul de închiriere pentru sediul său, dovada mijloacelor financiare și actul constituției sale, și anume procesul-verbal al Conferinței Naționale de Constituție din 23 martie 1996. La examinarea actelor depuse la dosar arată că, în statutul partidului, în capitolul care expune scopul urmărit de partid, (...) se precizează că acesta acționează pentru a cuceri puterea politică în vederea realizării unei societăți umane și democratice. Astfel rezultă atât din statutul său, cât și din programul său politic, că partidul urmărește obiectivul de a înființa un stat uman bazat pe o doctrină comunistă, ceea ce înseamnă că ordinea constituțională și juridică în vigoare din 1989 este inumană și nu se bazează pe o democrație reală. Prin urmare, partidul nu respectă dispozițiile art. 2 § 3 și 4 din Decretul-lege nr. 8/1989, care prevede că obiectivele partidelor politice trebuie să se bazeze pe respectarea suveranității, iar mijloacele utilizate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie în conformitate cu ordinea constituțională și juridică a României în numele PCN, reclamantul a atacat judecata în fața instanței de apel din București. Printr-o decizie definitivă din 28 august 1996, aceasta a respins recursul pe motivul că analiza efectuată în hotărâre era corectă. Ea și-a redactat decizia la 21 octombrie 1996 și a trimis apoi instanței departamentale din București pentru arhivare. Reclamantul susține că a luat cunoștință de motivele deciziei la 13 noiembrie 1996. La 28 mai 1997, procurorul general al României l-a informat pe solicitant că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . După 1997, reclamantul a continuat să-și exprime opiniile politice prin intermediul ziarului a declarat că este o mișcare comunistă și critica atât derularea liderilor partidului comunist înainte de 1989, cât și politica condusă de guverne după 1989. Multe articole publicate în 1998 și 1999 în ziarul Muncitori din întreaga țară, uniți-vă În alte articole publicate în 1999, reclamantul și-a exprimat în mod deschis, în materie de politică externă, împotriva intervenției NATO în Iugoslavia și a poziției României în acest conflict și împotriva politicii Turciei împotriva kurzilor. Dreptul intern relevant Decretul-lege nr. 8/1989 privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice art. 1 Constituirea partidelor politice, cu excepția partidelor fasciste sau care răspândesc concepții contrare ordinii constituționale și juridice, este liberă în România. Nicio altă excepție, indiferent dacă se bazează pe rasă, religie, naționalitate, gradul de cultură, sex sau concepții politice, nu poate împiedica constituirea și funcționarea partidelor politice (...) art. 2 (...) Obiectivele partidelor politice și ale organizațiilor de interes general trebuie să se bazeze pe respectarea suveranității, independenței, integrității naționale și democrației, pentru a asigura exercitarea libertăților și a drepturilor cetățenilor și a demnității națiunii române. Mijloacele utilizate pentru punerea în aplicare a obiectivelor partidelor politice și ale organizațiilor de interes general trebuie să respecte ordinea constituțională și juridică a României. (...) (2) Partidele și organizațiile care, prin obiectivele sau activitățile lor, acționează împotriva pluralismului politic, principiilor statului de drept sau suveranității, integrității sau independenței României sunt neconstituționale (...) Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională art. 3 constituie o amenințare la adresa securității naționale a României : (...) (h) faptul de a face, de a organiza, de a comite sau de a sprijini, prin anumite mijloace, acțiuni totalitariste sau extremiste, de inspirație comunistă, fascist (...) rasist, antisemit, revizionist sau separatist, care pot pune în pericol în orice fel unitatea și întreaga teritorială a României, precum și faptul de a pune în pericol ordinea statului de drept. La art. 13 din Legea nr. 51/1991 prevede că procurorul poate autoriza anumite măsuri, cum ar fi interceptările telefonice, în cazurile menționate la art. 3 menționat anterior, pentru a colecta mai multe informații cu privire la faptele în cauză. art. 19 din aceeași lege prevede că înființarea și organizarea unor structuri informative care pot aduce atingere securității naționale constituie o infracțiune care poate fi condamnată între doi și șapte ani de închisoare. Codul de procedură civilă românesc art. 258 alineatul (4) Sistemul de judecată este transcris într-un registru special, ținut de fiecare instanță. art. 266 alineatul (3) Decizia este comunicată părților atunci când acest lucru este necesar în scopul respectării termenului în care acestea pot formula un apel sau o altă cale de atac obișnuită. GRIFS Reclamanții consideră că refuzul de către autoritățile de acordare a dreptului la libertatea de asociere al NCP este o încălcare a dreptului lor la libertatea de asociere, în sensul articolului 11 din convenție. Având în vedere motivele prezentate de instanțe pentru a refuza această înregistrare, ei consideră, de asemenea, victime ale discriminării bazate pe opiniile lor politice. În acest sens, acestea invocă art. 14 din Convenția combinată cu art. 11 menționat anterior. Reclamanții susțin că refuzul autorităților de a înregistra PCN aduce atingere dreptului lor la libertatea de asociere, în sensul articolului 11 din convenție, care se citește astfel în părțile relevante ale acesteia Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere (...) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricții decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității sau protecției drepturilor și libertăților d .... Invocând art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 11 menționat anterior, ei consideră că sunt victime ale discriminării bazate pe opiniile lor politice. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. Cu privire la excepția preliminară privind nerespectarea termenului de șase luni Guvernul susține că cererea a fost introdusă în fața Curții la mai mult de șase luni de la data deciziei interne definitive, și anume decizia pronunțată de Curtea din București la 28 august 1996. Acesta subliniază că art. 266 din Codul de procedură civilă prevede că numai deciziile care pot avea ca obiect o cale de atac sunt comunicate părților, dar că dispozitivul oricărei decizii este transcris într-un registru special, accesibil părților, în conformitate cu art. 258 alineatul (4) din același cod. Guvernul a susținut că, din moment ce reclamantul era prezent la pronunțarea hotărârii menționate anterior și că acesta era cel care sesizase instanța, el a avut cunoștință de raționamentul Tribunalului de Primă Instanță, care, prin respingerea acțiunii sale, a aprobat de fapt decizia anterioară; reclamanții contestă teza guvernului, precizând că dl. Ungureanu nu a fost prezent la pronunțarea deciziei instanței de apel de la București. Ei susțin că cunoașterea motivelor acestei decizii, posibilă numai după stabilirea acesteia, le era necesară pentru a-și depune cererea la Curte, ținând cont de necesitatea de a înțelege în ce măsură decizia le părea criticabilă. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia, atunci când reclamantul are dreptul de a primi o copie a deciziei interne definitive, este mai conform cu obiectul și cu scopul articolului 1 din Convenție de a considera că termenul de șase luni începe să curgă de la data notificării copiei deciziei (a se vedea Worm c. Austria , Hotărârea din 29 august 1997, Rec., 1997, p. 1547, § 33. Când, ca și în speță, comunicarea nu este prevăzută în dreptul intern, Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare data de la care părțile pot lua cu adevărat cunoștință de conținutul său, de exemplu data punerii la dispoziție a deciziei (a se vedea Papachelas c. Grecia. [GC], nr. 31423/96, § 30 și 31, CEDO 1999-II și Paulescu c. România, nr. 34464/97, § 27, 10 iunie 2003). Curtea observă că, în speță, decizia internă definitivă, și anume cea pronunțată de Curtea de apel din București la 28 august 1996, nu a fost redactată și trimisă pentru a fi înregistrată la grefa Tribunalului de departament din București decât la 21 octombrie 1996, și că acest lucru este doar de la acea dată că M. Ungureanu a fost într-adevăr în măsură să ia cunoștință de motivarea deciziei, ceea ce a afirmat că a făcut la 13 noiembrie 1996. În ceea ce privește prezența lui la pronunțarea deciziei, Curtea observă că textul acesteia pare să fi fost doar faptul că domnul Ungureanu a asistat la dezbaterile desfășurate în ziua pronunțării deciziei. În plus, Comisia consideră că simpla prezență a reclamantului la dezbateri sau chiar la pronunțarea deciziei în cauză nu putea constitui un motiv suficient pentru a nega necesitatea de a lua cunoștință de conținutul motivelor deciziei înainte de a-și prezenta cererea Curții. Curtea ia notă de faptul că prezenta cerere a fost introdusă la 14 aprilie 1997, fie în termen de șase luni de la data la care reclamantul a luat cunoștință de decizia internă definitivă, ci și de data la care aceasta i-a devenit efectiv accesibilă. În consecință, excepția reținută de un necunoaștere a art. 35 alin. (1) din Convenție nu poate fi reținută. Pe baza temeiniciei obiecțiilor referitoare la art. 11 din Convenție Guvernul susține că obiectivele stabilite de CNP în statutul său și în programul său politic din 23 martie 1996 au ascuns intențiile sale reale, și anume restabilirea unui regim comunist autoritar și a dictaturii proletariatului. Manifestul comunist mai presus de amenințarea care ar rezulta din societatea susținută de formarea politică solicitantă, consideră că cererea trebuie respinsă în conformitate cu art. 17 din Convenție. În ceea ce privește refuzul de a înregistra formarea politică solicitantă, guvernul susține în primul rând că măsura era prevăzută de lege. Pe de o parte, cererea de înregistrare în calitate de partid politic depusă de PCN la tribunalul departamental din București la 4 aprilie 1996 ar fi implicat vicii de formă care justifică respingerea sa. Pe de altă parte, statutul și programul politic al PCN nu ar fi respectat art. 37 din Constituție, art. 2 din Decretul-lege nr. 8/1989 privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice și art. 3 (h) din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională. Prin urmare, refuzul de a înregistra ar fi fost în conformitate cu dispozițiile articolului 1 din Decretul-lege nr. 8/1989. În continuare, guvernul pledează pentru legitimitatea obiectivelor urmărite de măsura contestată, și anume protecția securității naționale, protecția moralității și protecția drepturilor de autor. În acest scop, se referă la programul politic și la statutul PCN, din care reiese că această formare politică acționează în realitate împotriva democrației pluraliste și a principiilor protejate de Convenție; de altfel, consideră că scopul promovării comunismului este contrar concepțiilor morale ale majorității populației din România. În cele din urmă, guvernul consideră că, pentru a analiza necesitatea măsurii incriminate și proporționalitatea acesteia cu obiectivele urmărite, trebuie să se țină seama de specificitatea istorică a României în raport cu comunismul. Comitetul susține că condițiile de necesitate și proporționalitate sunt îndeplinite în acest caz, având în vedere faptul că formarea politică solicitantă nu se dezolează de doctrina comunistă și de simbolurile fostului partid comunist, ci numai de conducătorii acestuia. În observațiile lor ca răspuns la observațiile guvernului, reclamanții susțin că respingerea de către instanțe a cererii lor de înregistrare a PCN nu are o bază reală, ci se bazează pe un raționament ipotetic. Ei consideră că atât programul politic, cât și statutul PCN demonstrează că acesta acționează în conformitate cu legile, constituția și regimul democratic pluralist. Ei au înțeles că nu există nici o intenție ascunsă, nici în spatele documentelor constitutive ale PCN, nici în spatele articolelor de presă publicate ulterior în jurnalul de socialism. În schimb, ei văd în documentele în cauză și în numele PCN, demonstrația opoziției lor față de fostul partid comunist și politica sa, cu care PCN-ul ar fi luat la distanță. Reclamanții subliniază că există în mai multe state din Europa de Vest partide politice cu opinii politice de tip marxist. Ei adaugă că PCN ar dori să poată reprezenta muncitorii și țăranii în parlament, unde aceste categorii nu sunt reprezentate astăzi, după părerea lor. Contracarând teza guvernului, ei susțin că majoritatea populației din România nu se opune socialismului și că, în orice caz, climatul politic și social din țară nu poate justifica necunoașterea dreptului la libertatea de asociere. În lumina unei examinări preliminare a cauzei părților, Curtea consideră că acest aspect ridică întrebări de fapt și de drept suficient de complexe încât să nu le poată rezolva fără o examinare a fondului cauzei și că, prin urmare, nu poate fi declarat în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Pe de altă parte, litigiul nu se confruntă cu nici un alt motiv dat. Pe art. 14 coroborat cu art. 11 din Convenție Guvernul susține că respingerea de înregistrare a PCN nu poate fi analizată într-o discriminare bazată pe opinii politice, deoarece motivul măsurii nu a fost doctrina PCN, ci faptul că obiectivul său de a institui o societate comunistă era contrar legislației române. În concluzie, nu există nicio diferență de tratament între PCN și alte formațiuni politice care să se afle într-o situație similară. Curtea consideră că, în lumina unei examinări preliminare a cauzei părților, aceasta ridică probleme de fapt și de drept suficient de complexe încât să nu le poată rezolva fără o examinare a fondului cauzei și că, prin urmare, nu poate fi declarat în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Pe de altă parte, litigiul nu se confruntă cu niciun alt motiv dat. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. S. Dolle J.-P. Costa Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-11-09
0,95
AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE UNGUREANU c. ROUMANIE (Requête n o 23354/02) ARRÊT STRASBOURG 9 novembre 2006 DÉFINITIF 09/02/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2003-09-30
0,94
AFFAIRE TODORESCU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TODORESCU c. ROUMANIE (Requête n o 40670/98) ARRÊT STRASBOURG 30 septembre 2003 DÉFINITIF 30/12/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2002-02-19
0,94
ROSCA STANESCU et ARDELEANU contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35441/97 présentée par Sorin ROSCA STANESCU et Cristina ARDELEANU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 19 février 2002 en
CtEDO 2003-01-21
0,94
PETRINA contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 78060/01 présentée par Liviu PETRINA contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 21 janvier 2003 en une chambre compos
CtEDO 2004-01-20
0,94
RUSU contre la ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43592/98 présentée par Vasile RUSU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 janvier 2004 en une chambre composée de : MM. J.-P. Costa, président, L.
Sursă