CASE OF PARTIDUL COMUNISTILOR (NEPECERISTI) AND UNGUREANU v. ROMANIA [Extracts]

Primul reclamant este un grup politic care a fost refuzat înregistrarea ca partid politic într-o hotărâre pronunțată la 28 august 1996 de Curtea de Apel din București. Al doilea reclamant este președintele său. 10. La 23 martie 1996, PCN a fost înființată la o conferință națională prezisă de al doilea reclamant, la care a fost adoptată constituția și programul său politic. PCN respectă suveranitatea națională, integritatea teritorială a statului, ordinea juridică și principiile democrației. Niciunul dintre membrii săi nu difamă țara și națiunea, promovează războiul și ură națională, rasială, clasă sau religiosă, încurajează discriminarea, separatismul teritorial sau violența publică, sau acționează în activități obscene și imorale. PCN este o asociere liberă a cetățenilor care susține pluralismul politic, susține principiile unui stat democratic bazat pe lege și se străduiește să își apăre propriile interese fără a nega cele ale altora.Obiectivul 1: PCN exprimă, reprezintă și apără interesele politice ale lucrătorilor, fără nicio distincție bazată pe origine etnică, sex, vârstă, profesie, convingeri sau opinii. "Lucrătorii" înseamnă toți cei care își câștigă viața lucrând, indiferent de activitate... Cu scopul de a asigura o creștere constantă a nivelului de viață al lucrătorilor, PCN acționează în cadrul legii, folosind orice mijloace de care dispoziția legii tuturor partidelor politice, pentru a câștiga puterea politică pentru a stabili o societate umană și democratică. ... art. 20: PCN nu este succesorul fostului Partid Comunist român, cu care nu are nicio legătură; reprezintă continuarea rezistenței împotriva Partidului Comunist înainte de 1989. Fiind înființată și compusă din persoane care nu erau membre ale fostului Partid Comunist, PCN subliniază că nici una dintre calitățile cu care fostul Partid Comunist a fost creditat, sau criticile care au provocat partidul, nu ar trebui atribuite acestuia.” 11. În programul său politic, adoptat la 23 martie 1996, PCN a afirmat că obiectivele sale sunt apărarea intereselor lucrătorilor și a aderarea la esența doctrinei comuniste, pe baza următoarelor principii fundamentale: neexploatarea anumitor persoane de către alții sau de către stat; justiția socială bazată pe munca și o concurență calitativă adecvată; și democrația autentică capabilă să asigure drepturile majorității prin alegeri libere în care toate tendințele politice ar trebui să fie permisă să participe. Ea a deplorat ceea ce a numit direcția antisocială și anti-clasă de muncă în care societatea românească s-a mutat de la răsturnarea regimului precedent în 1989 și transformarea țării într-un „colonie al imperiilor neocolonialiști europene și globale”. Programul conține, de asemenea, următoarele idei politice: „Teza care susține toată politica și doctrina este că principalul avantaj al politicii este numărul. Cei care sunt cei mai mari în număr sunt întotdeauna corecti, indiferent de modul în care ei gândesc sau acționează, și acest lucru este în mod constant aprobat, de exemplu, la 22 decembrie 1989, atunci când contra-revolutiona anti-lucrică, antisocială și antinațională a apărut victorioasă în mai multe țări europene. Punctul de început al acțiunii tuturor lucrătorilor a fost dorința de a schimba ceea ce este rău; în practică, doar ceea ce este bine s-a schimbat, și aproape complet. Ce inseamna cu bine? ... În cursul anilor sale de practică socioeconomică pe teritoriul fostului Dacia[], socialismul a atins obiective pentru mase – în ciuda erorilor, exceselor, abuzurilor și abuzurilor din partea fostului Partid Comunist burghezie - care lucrătorii nu pot abandona sau uita: cele mai înalte standarde de viață materială și spirituală din istorie; cel mai înalt nivel de cultură și civilizare din istorie ...; cel mai larg și cel mai extins cadru juridic democratic ... PCN este un grup politic revoluționar al lucrătorilor care acționează într-un mod organizat și conștient în cadrul constituțional pentru eradicarea efectelor contrarrevoluției și pentru a relua construirea societății cele mai umane și democratice vreodată cunoscute – socialism. Indiferent de poziția sa în legătură cu celelalte forțe politice, [care este, dacă este] implicat în exercitarea puterii și a administrației statului, PCN se va strădui să atingă astfel de obiective care pot asigura protecția intereselor maselor.” 12. La 4 aprilie 1996, al doilea reclamant, în calitate de reprezentant al PCN, a solicitat Curtea Județeanului București să o înscrie în registrul special al partidelor politice. 13. Prin decizia din 19 aprilie 1996, instanța a refuzat cererea ca fiind nefondată. Passurile relevante ale raționării deciziei se citesc după cum urmează: „În sprijinul cererii de înregistrare a partidului, au fost depuse o serie de documente: o listă a liderilor partidului, o listă a membrilor fondatorilor săi, constituția care reglementează organizarea și funcționarea sa, programul său politic, locația pentru sediul său, dovezile resurselor sale financiare și instrumentul său constitutiv, și anume procesul-verbal al conferinței naționale care a avut loc la 23 martie 1996. De la o examinare a documentelor din dosar apare faptul că constituția partidului, în capitolul care își stabilește obiectivele, ... afirmă că se străduiește să câștige puterea politică pentru a crea o societate umană și democratică. Prin urmare, din constituția sa și din programul politic, partidul urmărește scopul de a stabili un stat uman bazat pe doctrina comunistă, ceea ce ar implica faptul că ordinea constituțională și juridică în vigoare din 1989 este inumană și nu se bazează pe democrația autentică. Prin urmare, partidul este încălcat de art. 2 §§ 3 și 4 din decretul legislativ nr. 8/1989, care prevede că " obiectivele partidelor politice trebuie să se bazeze pe respectul suveranității, și că mijloacele utilizate pentru a le atinge trebuie să fie în conformitate cu ordinea constituțională și juridică a României". 14. La 6 iulie 1994, reclamantul a apelat împotriva acestei decizii la Curtea de Apel din București. Prin o hotărâre pronunțată la 28 august 1996, Curtea de Apel a respins recursul din motivul faptului că evaluarea făcută în decizia era corectă, a finalizat textul hotărârii la 21 octombrie 1996 și a trimis-o Curții de Conturi de la București să fie arhivat. Al doilea reclamant a afirmat că a aflat motivele hotărârii la 13 noiembrie 1996. Alineatul relevant al raționării se menționează după cum urmează: „În ceea ce privește motivul final al recursului, în ceea ce privește meritele cauzei, instanța de primă instanță a fost corectă atunci când ia în considerare constituția [PCN] să fie în încălcarea decretului legislativ nr. 8/1989 în ceea ce privește ordinea constituțională și juridică a țării. Prin urmare, Curtea respinge plângerea ca fiind nefondată”. 15. La 28 mai 1997, procurorul general al României a informat al doilea reclamant că nu a putut vedea niciun motiv de a depune o cerere (recurs în Anulare) pentru a dispune de hotărârea din 28 august 1996. 16. Al doilea reclamant a depus o cerere de demitere (contestație în Anulare), pe care Curtea de județul București a respins că nu a avut timp la 5 decembrie 1997. 17. După 1997 al doilea reclamant a continuat să își exprime opiniile politice în ziarul Pentru socialism („Pentru Socialism”), din care el a fost redactor. La 13 august 1998, el a publicat un articol intitulat “manifestul comunist”, care a proclamat atașamentul său față de doctrina comunistă și a criticat atât direcția luată de liderii Partidului Comunist înainte de 1989, cât și politica urmărită de guverne succesive de atunci. Un număr mare de articole pe care al doilea reclamant le-a publicat în ziar în 1998 și 1999 conțin sloganuri cum ar fi „Lucrătorii tuturor țărilor, uniți-vă!”, “Lupta continuă!” și „Lungă viață socialism!”. Într-un articol el a declarat că, o dată la putere, el va „accepta doar cei care l-au acceptat” 18. În anul 2000, al doilea reclamant a publicat o carte, anti-socialist, anti-clasă de muncă și contra-revolution antinațională, în care a răspuns la aproximativ o sută de întrebări de la un jurnalist. În decembrie 2003, el a trimis Curtea o copie a cărții. El și-a prezentat viziunea politică, expunendu-și angajamentul față de doctrina comunistă și clasa muncitoare și descriind Marx ca cel mai mare filozof politic al întregii omeniri; a criticat, în opinia sa, atât tradarea progresivă a autorităților, a idealurilor comuniste înainte de 1989 – în același timp, lăudarea fostului președinte Ceausescu – cât și a politicii urmărite de cei în putere după acea dată. El a declarat că, spre deosebire de regimul comunist pre-1989, el a fost în favoarea alegerilor libere, multipartide în care toate forțele politice ar putea participa, cu excepția extremiștilor și fasciștilor, și a exprimat sprijinul său pentru o formă de concurență politică bazată pe respectarea altora și a punctelor de vedere politic. Printre altele, el s-a referit la dificultățile întâlnite din 1989 în găsirea unor membri suficienti pentru a înregistra PCN și la faptul că partidul nu era bine cunoscut în România, în special în rândul celor pentru care era destinat în principal, țăranii și lucrătorii. 19. Îndeosebi că socialismul a fost în trecut subiectul unor „atacuri” frecvente concepute pentru a-l distruge, cum ar fi evenimentele din 1968 în Praga, 1978 în Polonia și 1985 și 1993 în Rusia, al doilea reclamant a declarat în concluzie la răspunsul său la o întrebare de la jurnalist: „Atâta timp cât există încă brute capitaliste, imperialiste și religioase în lume, ale căror principal obiectiv este sclavirea altor persoane, condițiile pentru ulterioare activități interne și externe împotriva socialismului vor continua să existe, ... [socialism] fiind o idee fundamentală și credință a poporului; amintiți-vă de succesiunea nesfârșită de atacuri împotriva forțelor bunului în basme ... Aceste atacuri nu vor înceta până când avioanele hidose și parazitare, care comite crime în toate locurile și în orice moment, au fost distruse.” 20. El a declarat în carte că sistemul politic va deveni structurat în timp în conformitate cu clasa socială, că PCN a căutat să reprezinte interesele țăranilor și lucrătorilor, și că un parlament democratic ar trebui să reflecte structura socială a țării, cu cele două clase în cauză care dețin marea majoritate de locuri în funcție de populația lor. 21. Pretinzând că capitalismul a încurajat furtul, al doilea reclamant a declarat în carte că masele, care disprețuiau bogăția, se vor îndepărta de partidele politice post-1989 și, peste aproximativ cincizeci de ani, spre PCN. 22. În ceea ce privește proprietatea, el a declarat că este în favoarea poporului să decidă dacă privatizarea este benefică și că „bogații” pot bucura de bunuri obținute prin mijloace legale. În ceea ce privește restituirea proprietăților care au trecut în proprietatea statului în timpul regimului comunist, al doilea reclamant a considerat că proprietatea confiscată din motive politice ar trebui să fie returnată, deși nu ar trebui să aibă loc clădiri și fabrici întregi, deoarece măsurile de naționalizare efectuate după 1947-48 au fost acte de justiție socială. 23. În momentul material, dispozițiile relevante ale decretului legislativ nr. 8/1989 privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice, publicate în Jurnalul Oficial la 31 decembrie 1989 și abrogate de Legea Partidelor Politice (Legea nr. 27 din 26 aprilie 1996), citit după cum urmează: „Partirile politice pot fi înființate liber în România, cu excepția partidelor fasciste sau a celor care răspândesc idei împotriva ordinului constituțional și juridic. Nici o altă obiecție, fie bazată pe rasă, religie, naționalitate, nivel de cultură, sex sau puncte de vedere politic, poate împiedica formarea și funcționarea partidelor politice ...“... Obiectivele partidelor politice și ale organizațiilor de interes public se bazează pe respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale ale națiunii, precum și asupra democrației, pentru a asigura exercitarea drepturilor și libertăților cetățenilor și pentru a menține demnitatea națiunii române. Mijloacele utilizate pentru atingerea obiectivelor partidelor politice și ale organizațiilor de interes public sunt conforme cu ordinea constituțională și juridică a României. „Partirile politice sunt înregistrate la Curtea Județeană de București, care dă o decizie în termen de cinci zile cu privire la dacă acestea au fost constituite în mod legal. Un recurs împotriva hotărârii Curții Județenești de la București se adresează Curții Supreme de Justiție ...” 24. art. 37 § 2 din Constituție prevede: „Cerce partide sau organizații politice care, prin obiectivele sau activitățile lor, campanie împotriva pluralismului politic, principiile statului de drept sau suveranitatea, integritatea sau independența României, sunt neconstituționale...” 25. Secțiunea 3 din Legea Națională de Securitate (Legea nr. 51/1991) prevede: „Amenințarea pentru securitatea națională a României va constitui: ... (h) actul de provocare, organizare, desfășurare sau susținere, prin orice mijloace, orice acțiune totalitară sau extremistă inspirată de comunism, fascism, ... rasismul, antisemitismul, revisionismul sau separatismul care ar putea pune în pericol unitatea și integritatea teritorială a României; și actul de încurajare a activităților care ar putea submina statul de drept.” Secțiunea 13 prevede că, în cazurile menționate la secțiunea 3 de mai sus, procurorul public poate permite adoptarea anumitor măsuri, cum ar fi telefonul, pentru a obține informații suplimentare despre actele în cauză. În secțiunea 19, formarea și organizarea rețelelor de informații capabile de a submina securitatea națională este o infracțiune pedepsită cu închisoarea de la doi la șapte ani.