- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 decembrie 2003
- Stat pârât
- POL
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Kardzis împotriva Poloniei
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI Nr. 5696/02 de către Krzysztof KARDZIS împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 16 decembrie 2003 în calitate de Camera compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza, dna Strážnická Fischbach Casadevill Maruste Garlicki, dna Fura-Sandström, judecători și grefierul secțiunii O’Boyle, având în vedere cererea depusă la 24 ianuarie 2002, având în vedere declarațiile părților cu privire la încheierea unei soluții prietenoase, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Krzysztof Kardzis, este un național polonez care s-a născut în 1969 și locuiește în Gdańsk, Polonia. În acțiunea dinaintea Curții, reclamantul a fost reprezentat de dna A. Lachowska, un avocat practicant în Varșovia, Polonia.
Guvernul polonez a fost reprezentat de agenții lor, dl K. Drzewicki și, ulterior, dna S. Jaczewska, a Ministerului Afacerilor Externe. La 31 decembrie 1991, reclamantul a depus o cerere împotriva fostului său angajator la Curtea de District din Varșovia (Sād Rejonowy ). El a solicitat plata remunerației sale. La 10 martie 1992, instanța a aderat la cererea reclamantului cu mai multe cereri similare de plată împotriva inculpatului. De asemenea, a constatat că nu era competent să se ocupe de acest caz și a adresat Curții Regionale din Varșovia ( Såd Okręgowy Curtea Regională a renunțat la Curtea de District la 8 aprilie 1992. Curtea a depus o serie de audieri, dintre care mai multe au fost suspendate.
La 25 octombrie 2000, instanța a pronunțat hotărârea și a acordat parțial cererea reclamantului. Inculpatul a depus un recurs la Curtea Regională de Varșovia. La 28 septembrie 2001, instanța a respins recursul. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă motivabilă”, prevăzută la articolul § 1 din Convenție. „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” La 14 octombrie 2003, Curtea a primit declarația de la guvernul polonez care, în partea sa relevantă, a citit: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Poloniei oferă să plătească 16 000 de zloti polonezi dlui Krzysztof Kardzis.
Această sumă este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni... Această plată va constitui rezoluția finală a cazului... [Firmată:] Sylwia Jaczewska, Agent al Guvernului Poloniei” La 20 octombrie 2003, Curtea a primit declarația semnată de reprezentantul reclamantului care a citit, în măsura în care este cazul: „Not că Guvernul Poloniei sunt pregătite să plătească dlui Krzysztof Kardzis suma de 16 000 de zloti polonezi care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și declar că dl Krzysztof Kardzis renunță la orice nouă afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele acestei cereri.
Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns...” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 alineatul (1) litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. În consecință, cererea la cazul de la art. 29 § 3 din Convenția ar trebui întreruptă și cazul scos din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate pentru a elimina cererea din lista de cazuri.
Michael O’Boyle Nicolas bratza Președintele grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 5696/02 by Krzysztof KARDZIS against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 16 December 2003 as a Chamber composed of Sir Nicolas Bratza , President , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr L. Garlicki , Mrs E. Fura-Sandström, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 24 January 2002, Having regard to the parties’ declarations on concluding a friendly settlement, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Krzysztof Kardzis, is a Polish national who was born in 1969 and lives in Gdańsk, Poland. In the proceedings before the Court the applicant was represented by Ms A. Lachowska, a lawyer practising in Warsaw, Poland.
The Polish Government were represented by their Agents, Mr K. Drzewicki and, subsequently, Ms S. Jaczewska, of the Ministry of Foreign Affairs. On 31 December 1991 the applicant lodged a claim against his former employer with the Warsaw District Court ( Sąd Rejonowy ). He sought payment of his remuneration. On 10 March 1992 the court joined the applicant’s claim with several similar claims for payment against the defendant. It also found that it was not competent to deal with the case and referred it to the Warsaw Regional Court ( Sąd Okręgowy ). The Regional Court referred the case back to the District Court on 8 April 1992. The court held a number of hearings, of which several were adjourned.
On 25 October 2000 the court gave judgment and partly granted the applicant’s claim. The defendant lodged an appeal with the Warsaw Regional Court. On 28 September 2001 the court dismissed the appeal. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. THE LAW The applicant complained that the length of the proceedings had been incompatible with the “reasonable time” requirement, laid down in Article 6 § 1 of the Convention. That provision reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” On 14 October 2003 the Court received the declaration from the Polish Government which, in its relevant part, read: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Poland offer to pay 16,000 Polish zlotys to Mr Krzysztof Kardzis.
This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months... This payment will constitute the final resolution of the case… [Signed:] Sylwia Jaczewska, Agent of the Government of Poland” On 20 October 2003 the Court received the declaration signed by the applicant’s representative which read, in so far as relevant: “I note that the Government of Poland are prepared to pay to Mr Krzysztof Kardzis the sum of 16,000 Polish zlotys covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and declare that Mr Krzysztof Kardzis waives any further claims against Poland in respect of the facts of this application.
I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached… ” The Court takes note of the agreement reached between the parties and considers that the matter has been resolved (Article 37 § 1 (b) of the Convention). Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. Accordingly, the application to the case of Article 29 § 3 of the Convention should be discontinued and the case struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Michael O’Boyle Nicolas bratza Registrar President