MACZYNSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
MACZYNSKI v. POLAND (CtEDO, 2006)
CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA DECIZIE DE DECIZIE A CĂTREI DREPTURILOR OMULUI NR. 1084/02, de către Stanisław MCZYשSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 7 februarie 2006 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Stanisław Māczyński, este un național polonez care s-a născut în 1931 și trăiește în Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 august 1994, reclamantul a primit un anunț de încheiere a contractului său de ocupare a forței de muncă. La 5 septembrie 1994, reclamantul a depus la Curtea de District din Varșovia-Praga o acțiune de reintegrare împotriva angajatorului său. A solicitat, de asemenea, plata anumitor bonusuri. Se pare că, în cursul procedurii, reclamantul și-a modificat cererile, cerând, printre altele, compensații din cauza faptului că a fost plătit un salariu mai mic decât cel necesar. În 1996 a fost repartizat un nou judecător pentru a auzi cazul reclamantului. La 30 aprilie 1996, reclamantul s-a retras. La 18 decembrie 1997, Curtea de District a ordonat pregătirea unui raport contabil. Raportul a fost depus Curții într-o dată neespecificată în noiembrie 1998. Curtea de District a desfășurat audieri la data următoare: 1 decembrie 1994; 8 martie și 14 iunie 1995; 26 noiembrie 1996; 19 mai 1997; 9 Martie si 13 iulie 1999. O audiere planificata pentru 6 noiembrie 1995 a fost suspendata din cauza bolii reprezentantului reclamantului. La 10 august 1999, Curtea de district din Varsovia-Praga a pronunțat hotărârea și a respins afirmațiile reclamantului. Curtea Regională de Varșovia a avut o audiere la 6 aprilie 2000. În aceeași zi a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District. La 9 noiembrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională de Varșovia împotriva lungimii necorespunzătoare a procedurii în cazul său, în conformitate cu Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil. Cu toate acestea, la 10 Curtea Regională a respins plângerea reclamantului, având în vedere că procedura plângută s-a încheiat cu hotărârea Curții Regionale din 6 aprilie 2000. COMPLAINTă Reclamantul s-a plângut în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. De asemenea, el a contestat rezultatul lor. La 15 decembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 de zloti polonezi dlui Stanislaw Māczyński în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 4 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Stanisław Māczyński, constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.