Maczynski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILITATEA DECIZIE DE DECIZIE A CĂTREI DREPTURILOR OMULUI NR. 1084/02, de către Stanisław MCZYשSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 7 februarie 2006 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevall Bonello Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 13 septembrie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului. Având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. După deliberare, decide după cum urmează: Reclamantul, dl Stanisław Māczyński, este un național polonez care s-a născut în 1931 și trăiește în Varșovia.

Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 30 august 1994, reclamantul a primit un anunț de încheiere a contractului său de ocupare a forței de muncă. La 5 septembrie 1994, reclamantul a depus la Curtea de District din Varșovia-Praga o acțiune de reintegrare împotriva angajatorului său. A solicitat, de asemenea, plata anumitor bonusuri. Se pare că, în cursul procedurii, reclamantul și-a modificat cererile, cerând, printre altele, compensații din cauza faptului că a fost plătit un salariu mai mic decât cel necesar.

În 1996 a fost repartizat un nou judecător pentru a auzi cazul reclamantului. La 30 aprilie 1996, reclamantul s-a retras. La 18 decembrie 1997, Curtea de District a ordonat pregătirea unui raport contabil. Raportul a fost depus Curții într-o dată neespecificată în noiembrie 1998. Curtea de District a desfășurat audieri la data următoare: 1 decembrie 1994; 8 martie și 14 iunie 1995; 26 noiembrie 1996; 19 mai 1997; 9 Martie si 13 iulie 1999. O audiere planificata pentru 6 noiembrie 1995 a fost suspendata din cauza bolii reprezentantului reclamantului. La 10 august 1999, Curtea de district din Varsovia-Praga a pronunțat hotărârea și a respins afirmațiile reclamantului. Curtea Regională de Varșovia a avut o audiere la 6 aprilie 2000. În aceeași zi a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii Curții de District.

La 9 noiembrie 2004, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională de Varșovia împotriva lungimii necorespunzătoare a procedurii în cazul său, în conformitate cu Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil. Cu toate acestea, la 10 Curtea Regională a respins plângerea reclamantului, având în vedere că procedura plângută s-a încheiat cu hotărârea Curții Regionale din 6 aprilie 2000. COMPLAINTă Reclamantul s-a plângut în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii. De asemenea, el a contestat rezultatul lor. La 15 decembrie 2005, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 de zloti polonezi dlui Stanislaw Māczyński în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 4 ianuarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Stanisław Māczyński, constată că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 10.000 de zloți polonezi, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

FOURTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 1084/02 by Stanisław MĄCZYŃSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 7 February 2006 as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mr J. Casadevall , Mr G. Bonello , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , Mr L. Garlicki , Mr J. Borrego Borrego, judges , and Mr M. O’Boyle , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 13 September 2000, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together. Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case. Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Stanisław Mączyński, is a Polish national who was born in 1931 and lives in Warsaw.

The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 30 August 1994 the applicant received a notice of termination of his employment contract. On 5 September 1994 the applicant filed with the Warsaw-Praga District Court an action for reinstatement against his employer. He also sought payment of certain bonuses. Following the filing of the action, the employer reinstated the applicant. It appears that in the course of the proceedings the applicant modified his claims. He sought, inter alia , compensation on account of the fact that he had been paid a lower salary than required.

In 1996 a new judge was assigned to hear the applicant’s case. On 30 April 1996 the applicant retired. On 18 December 1997 the District Court ordered preparation of an accountancy report. That report was submitted to the court on an unspecified date in November 1998. The District Court held hearings on the following dates: 1 December 1994; 8 March and 14 June 1995; 26 November 1996; 19 May 1997; and 9 March and 13 July 1999. A hearing scheduled for 6 November 1995 was adjourned due to the illness of the applicant’s representative. On 10 August 1999 the Warsaw-Praga District Court gave judgment and dismissed the applicant’s claims. The applicant appealed against that judgment. The Warsaw Regional Court held a hearing on 6 April 2000. On the same day it dismissed the applicant’s appeal against the judgment of the District Court.

No further appeal lay against it. On 9 November 2004 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Regional Court against the unreasonable length of the proceedings in his case, in accordance with the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time. However, on 10 January 2005 the Regional Court rejected the applicant’s complaint, considering that the proceedings complained of had terminated with the judgment of the Regional Court of 6 April 2000. COMPLAINT The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the excessive length of the proceedings. He also contested their outcome.

THE LAW On 15 December 2005 the Court received the following declaration from the Agent of the Government: “I declare that the Government of Poland offer to pay 10,000 Polish zlotys to Mr Stanislaw Mączyński with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 4 January 2006 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Stanisław Mączyński, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of 10,000 Polish zlotys with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and to strike the application out of its list of cases.

Michael O’Boyle Nicolas Bratza Registrar President