CtEDO 03.03.2009 Auto

LOJEWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
03.03.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LOJEWSKI v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 56344/07 de Gabriel ÄOJEWSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 3 martie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Gabriel Čojewski, este un național polonez care s-a născut în 1948 și trăiește în Wołomin. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Procedură principală La 20 decembrie 2001, reclamantul a depus la Curtea de districtă Warszawa (Sīd Rejonowy) o cerere de plată. Prin hotărârea din 1 martie 2002, Curtea de District a constatat că nu are competență să se ocupe de acest caz și l-a trimis Curtea Regională de Warszawa (Sād Okręgowy La 10 iulie și 18 decembrie 2002, instanța a desfășurat audieri. La 14 aprilie 2004, reclamantul s-a plângut de întârzierea procedurii. La 5 mai 2004, președintele Curții regionale a recunoscut întârzierea și l-a informat că procedurile vor fi continuate rapid și se vor termina în scurt timp. În cursul procedurii s-au obținut trei rapoarte de experți. La 4 septembrie 2005, Curtea a închis procesul și a suspendat pronunțarea hotărârii la 27 septembrie 2005. Părțile au depus mai multe scrisori procedurale și instanța a hotărât să redeschidă procesul. La 25 ianuarie 2006, Curtea a desfășurat o ședință. La 8 mai 2006, Curtea Regională de Warszawa a pronunțat hotărâre. La 22 noiembrie 2006, Curtea de Apel Warszawa (Sīd Apelacyjny) ) a anulat hotărârea de primă instanță și a remis cazul. La 6 iulie și 27 septembrie 2007, instanța a desfășurat audieri. La 30 noiembrie 2007, Curtea regională Warszawa a pronunțat hotărârea. Reclamantul și-a interzis recursul la Curtea de Apel la 6 martie 2008. Se pare că procedura este în așteptare în fața Curții de Apel. 2006 reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Warszawa în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în cazul său a fost excesivă, iar la 21 iunie 2006, Curtea de Apel Warszawa a respins plângerea. Curtea a observat că, chiar dacă acest caz a fost în suspensie de mai mult de trei ani, durata acesteia nu a putut fi considerată irazonabilă, examinată în cursul procedurii impugnate și a susținut că nu există întârzieri pentru care Curtea Regională ar putea fi considerată responsabilă. Potrivit instanței, cazul era complex, dovezile de la trei experți au fost obținute și reclamantul și-a modificat cererea de mai multe ori, contribuind la durata procedurii. La 17 iunie 2006, reclamantul a depus o altă plângere în temeiul legii 2004. La 6 decembrie 2006, Curtea de Apel Warszawa și-a respins plângerea, având în vedere art. 14 din Legea de 2004 (în temeiul prezentei dispoziții, o plângere proaspătă în același proces nu poate fi depusă mai devreme de 12 luni de la data în care o instanță a dat o decizie privind reclamația de prima lungime). La 2 iulie 2007, reclamantul a depus o a treia plângere în temeiul Legii de 2004. La 12 septembrie 2007, Curtea de Apel Warszawa l-a respins. Curtea a examinat plângerea în ceea ce privește perioada între 21 iunie 2006 și data la care a fost depusă de reclamant. Curtea de Apel a considerat că nu există întârzieri pentru care Curtea Regională ar putea fi responsabilă. La 17 iunie 2008, reclamantul a depus o a patra plângere în temeiul anexei 2004 Actul cu Curtea Supremă (Sād Najwyższy La 11 iulie 2008, Curtea de Apel Warszawa și-a respins plângerea. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru durata excesivă a procedurii judiciare sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. În ceea ce privește art. 14 menționat mai sus din legea 2004, se citește, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „Reclamantul poate depune o nouă plângere de lungime în aceeași procedură nu mai devreme de 12 luni ... de la data la care o instanță a dat o decizie menționată la punctul 12.” COMPLAINT Reclamantul se plângea de lungimea excesivă a procedurii și de faptul că instanța internă nu i-a acordat nicio compensație pentru durata prolungată a procedurii. La 16 decembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Gabriel Čojewski, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 12.000 PLN (două mii de zloti polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” La 19 ianuarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Poloniei propune să plătească PLN 12.000 (douăzeci de mii de zloți polonezi) în fața dlui Gabriel Čojewski, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă