CtEDO 12.05.2009 Auto

PAWLAK v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
12.05.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAWLAK v. POLAND (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 37781/06 de Mieczysław PAWLAK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 12 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Fatoș Aracı, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 11 septembrie 2006, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 20 ianuarie 2009 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mieczysław Pawlak, este un național polonez care s-a născut în 1944 și locuiește în Osina. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Koczorowska, un avocat practicant în Szczecin. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Prin hotărârea din 29 septembrie 2005, Curtea Regională Szczecin a respins recursul reclamantului împotriva unei decizii ale Autorității de Asigurare Socială prin care a refuzat cererea de pensie de pensie. La 23 martie 2006, Curtea de Apel Szczecin a respins recursul reclamantului. La 26 aprilie 2006, această hotărâre, împreună cu motivele sale scrise, a fost trimisă reclamantului de către registrul instanței. La 10 mai 2006, instanța respectivă a permis solicitarea reclamantului să fie acordată asistența unui avocat de asistență juridică în scopul introducerii procedurii de casare. După aceea, Asociația Barului Szczecin i-a atribuit dnei D.H. Hotărârea din 23 martie 2006. Prin scrisoarea din 17 iulie 2006, avocatul a informat reclamantul că a refuzat să pregătească un recurs de casă, constatand că nu există motive pentru care să o facă. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția că procedura a fost nedrept în sensul că instanța și-a respins recursul împotriva hotărârii Autorității de Asigurare Socială. Reclamantul a plâns în continuare că procedura în cazul său este nedrept în sensul că a fost refuzat un acces eficace la o instanță, deoarece avocatul de asistență juridică a refuzat să pregătească o plângere de cazare în fața Curții Supreme. Reclamantul a susținut, referindu-se la art. 6 § 1 din Convenție, că refuzul avocatului în materie de asistență juridică de a pregăti un recurs de casă împotriva hotărârii instanței de apel a avut ca rezultat pierderea irevocabilă a unei șanse de instituire a procedurii de casă. art. 6 § 1 din Convenție, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 20 ianuarie, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine această parte a cererii în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Efortul Guvernului de a asigura o soluționare prietenoasă a chestiunii a rămas eșuat. În acest caz, guvernul dorește prin prezenta exprimarea - prin intermediul declarației unilaterale - [a] recunoașterea faptului că reclamantul a fost refuzat accesul la o instanță, având în vedere faptul că legalul Avocatul ajutorului a refuzat să depună un recurs de casă la Curtea Supremă împotriva hotărârii instanței de apel. În același timp, Guvernul recunoaște că, în circumstanțele particulare ale cazului reclamantului, reclamantul poate pretinde că este victimă de încălcarea dreptului său la un proces echitabil [în sensul articolului 1 din convenție. În aceste circumstanțe și având în vedere faptele specifice ale cazului, Guvernul declară că propune să plătească reclamantului suma de EUR 2500, care consideră că sunt rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi achitabil în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor de decontare plus trei puncte procentuale.” În răspunsul său, reclamantul a contestat suma propusă de Guvern. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să ia o cerere sau o parte din aceasta din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). (c) permite Curtea, în special, să scoată din listă un caz în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”, reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere sau o parte a unei cereri, în temeiul articolului 37 § 1(c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia, [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska/Polonia (dec. nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului de acces la Curtea Supremă în cadrul procedurilor civile, din cauza refuzului avocatului de a pregăti apeluri de casă (Siałkowska/Polonia , nr. 8932/05, 22 martie 2007; Staroszczyk v. Polonia , nr. 59519/00, 22 martie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea acestei părți din cerere (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul s-a plâns că dreptul la o audiere echitabilă a fost încălcat în cazul în care instanțele și-au respins recursul împotriva hotărârii Autorității de Asigurare Socială. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a fost depusă de reclamant. 6 din Convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care acestea ar trebui evaluate, care sunt, prin urmare, în principal aspecte de reglementare prin dreptul național și instanțele naționale (a se vedea Schenk c. Elveția , 12 iulie 1988, §§§ 45-46, Serie A nr. 140, și García Ruiz c. Spania [GC], nr. 30544/96, ECHR 1999-I, § 28). În plus, nu există nimic care să indice că procedura a fost nedreaptă sau că deciziile luate au fost arbitrare, în urma că această parte a cererii trebuie respinsă ca fiind manifestament nefondată în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea, cu majoritate, ia notă în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, privind negarea dreptului de acces al reclamantului la o Curte și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Fatoș Aracı Nicolas Bratza Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă