WINKLER v. POLAND

Cea decizia nr. 40048/07 de Barbara WINKLER împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Quarta Secțiune), care a stat la 26 mai 2009 în calitate de Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 17 august 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Barbara Winkler, este un național polonez născut în 1958 și trăiește în Wrocław. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 1 martie 2002, Consiliul de Securitate Socială Wrocław (Zakład Ubezpieczeń Społecznych) a dat o decizie și a încheiat dreptul reclamantului la o pensie de invaliditate, susținând că nu a îndeplinit una dintre cerințele necesare, adică că nu a lucrat timp de cinci ani în ultimii zece ani înaintea cererii de acordare a dreptului în cauză. La 15 martie 2005, Curtea Regională Wrocław (Sād Okręgowy) a respins recursul. La o dată neespecificată, reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii Curții Regionale. La 25 ianuarie 2007, Curtea de Apel Wrocław (Sād Apelacyjny) a respins recursul reclamantului. La 2 martie 2007, reclamantul a solicitat Curtea de Apel Wrocław să numească un avocat de asistență juridică în vederea depunerii unui recurs de casație în numele ei de către Curtea Supremă (Sād Najwyższy) . Ea a înscris o declarație de mijloace cu cererea ei. La 29 martie 2007, ea a solicitat din nou ca aceeași instanță să numească un avocat de asistență juridică pentru ea. Curtea de Apel Wrocław a dat două hotărâri, la 13 martie 2007 și la 3 aprilie 2007, în care a respins cererile reclamantului. Deciziile nu conțin nici un raționament.Legea și practica internă relevantă Legea și practicile interne relevante privind acordarea asistenței juridice și depunerea de apeluri de casă sunt menționate în hotărârea Curții Tabor v. Polonia, nr. 12825/02, §§§§ 16-23, 27 iunie 2006 art. 87 din Codul de Procedințe Civile stabilește principiul asistenței obligatorii a unui avocat în procedurile de recurs de casație. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția cu privire la o încălcare a dreptului de acces la o instanță din cauza faptului că Curtea de Apel Wrocław a refuzat să numească un avocat care va depune un recurs de casă în numele ei și că hotărârile instanței nu au conținut niciun raționament. La 6 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: I, Barbara Winkler, reține că Guvernul Poloniei sunt dispuși să-mi plătească suma de 8 000 PLN (opt mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.”” La 21 aprilie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului Poloniei, declar că Guvernul Poloniei propune să plătească 8 000 PLN (opt mii de zloți polonezi) dnei Barbara Winkler în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION

Application no.

40048/07

by Barbara WINKLER

against Poland

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 26

May 2009 as a Chamber composed of:

Nicolas Bratza,

President,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

judges,

and Lawrence Early,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 17 August 2007,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Barbara Winkler, is a Polish national who was born in 1958 and lives in Wrocław. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 1 March 2002 the Wrocław Social Security Board

(Zakład Ubezpieczeń Społecznych)

gave a decision and terminated the applicant’s right to a disability pension, holding that she had failed to fulfil one of the necessary requirements, that is that she had not worked for five years within the last ten years prior to her request for granting the right in question.

On an unspecified date the applicant appealed against that decision.

On 15 March 2005 the Wrocław Regional Court

(Sąd Okręgowy)

dismissed the appeal.

On an unspecified date the applicant lodged an appeal against the Regional Court’s judgment.

On 25 January 2007 the Wrocław Court of Appeal

(Sąd Apelacyjny)

dismissed the applicant’s appeal.

On 2 March 2007 the applicant requested the Wrocław Court of Appeal to appoint a legal-aid lawyer with a view to a cassation appeal being lodged on her behalf with the Supreme Court

(Sąd Najwyższy)

. She enclosed a declaration of means with her request.

On 29 March 2007 she requested again that the same court appoint a legal-aid lawyer for her.

The Wrocław Court of Appeal gave two decisions, on 13 March 2007 and on 3 April 2007, in which it dismissed the applicant’s requests. The decisions did not contain any reasoning.

B.

Relevant domestic law and practice

The relevant domestic law and practice concerning granting legal aid and lodging of cassation appeals are stated in the Court’s judgment of

Tabor v.

Poland

, no.

12825/02, §§

16-23, 27 June 2006

Article 87

1

of the Code of Civil Proceedings lays down the principle of mandatory assistance of a lawyer in cassation appeal proceedings.

COMPLAINT

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of a violation of her right of access to a court on the grounds that the Wrocław Court of Appeal had refused to appoint a legal-aid lawyer who would lodge a cassation appeal on her behalf and that the court’s decisions had contained no reasoning.

THE LAW

On 6 February 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“

I, Barbara Winkler, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.””

On 21 April 2009 the Court received the following declaration from the Government:

“I, Jakub Wołąsiewicz, Agent of the Government of Poland, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 8,000 (eight thousand Polish zlotys) to Ms

Barbara

Winkler with a view to securing a friendly settlement of the above

‑

mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Lawrence Early

Nicolas Bratza

Registrar

President