Cembrzynski împotriva Poloniei

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 34838/07 de Wieslaw CEMBRZYשSKI împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la martie 2009 ca Cameră compusă din: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 27 iulie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Wiesław Cembrzyński, este un cetățen polonez care s-a născut în 1938 și trăiește în δwidnica. Guvernul polonez („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Wołīsiewicz din În 22 februarie 2005, reclamantul a depus o cerere de pensie de invaliditate în legătură cu un accident care a avut loc în 1961. La 6 mai 2005, Consiliul de Securitate Socială Wałbrzych a respins Hotărârea reclamantului.

Reclamantul a interzis această decizie, iar ulterior, reclamantul a fost scutit de taxele judecătorești. La 5 iulie și 12 octombrie 2005, Curtea Regională de Justiție (Sīd Okręgowy ) și-a respins cererile de asistență judiciară. La 8 februarie 2006, Curtea Regională de Widnica a respins recursul constatând că reclamantul ar trebui considerat adecvat să lucreze. Reclamantul a respins hotărârea. La 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Wrocław ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul. Într-o dată mai târziu, reclamantul a solicitat Curtea de Apel să-i numească un avocat de asistență juridică care să depună în numele său un recurs de casă la Curtea Supremă. La 8 mai 2007, Curtea de Apel Wrocław a respins cererea reclamantului de numire a unui avocat de asistență juridică.

Decizia nu conține motive. Nu este clar atunci când această decizie a fost notificată reclamantului. Legea internă relevantă art. 87 din Codul de Procedințe Civile stabilește principiul asistenței obligatorii a unui avocat în procedurile de recurs de casă. art. 398 § 1 prevede dreptul de a depune un recurs de casă în cazurile referitoare la dreptul la o pensie. COMPLAINT Reclamantul se plânge, printre altele , în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că Curtea de Apel și-a respins în mod nedrept cererea de numire a unui avocat de asistență juridică în cadrul procedurii de recurs de casă și l-a privat astfel de posibilitatea de a-și examina cazul de către Curtea Supremă.

HOTĂRÂREA La 9 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Eu, Wiesław Cembrzyński, remarc că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma de 8.600 PLN (opt mii șase sute zloti) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care pot fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curtea în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de nerespectare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 16 februarie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „I, Jakub Wołāsiewicz, agent al Guvernului, declară că Guvernul de Polonia propune să plătească 8 600 PLN (opt mii șase sute zlotys) dlui Wiesław Cembrzyński, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile.

în cazul în care această sumă nu se plătește în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește în termen de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la rata egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției).

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

DECISION Application no. 34838/07 by Wieslaw CEMBRZYŃSKI against Poland The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 24 March 2009 as a Chamber composed of: Nicolas Bratza, President, Lech Garlicki, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ján Šikuta, Päivi Hirvelä, Mihai Poalelungi, judges, and Lawrence Early, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 27 July 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Wiesław Cembrzyński, is a Polish national who was born in 1938 and lives in Świdnica. The Polish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs.

A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 22 February 2005 the applicant lodged a request for a disability pension in connection with an accident that had taken place in 1961. On 6 May 2005 the Wałbrzych Social Security Board dismissed the applicant’s motion. The applicant appealed against this decision. Subsequently, the applicant was exempted from court fees. On 5 July and 12 October 2005 the Świdnica Regional Court ( Sąd Okręgowy ) dismissed his requests for legal aid. On 8 February 2006 the Świdnica Regional Court dismissed the appeal finding that the applicant should be considered fit to work. The applicant appealed against the judgment.

On 23 April 2007 the Wrocław Court of Appeal ( Sąd Apelacyjny ) dismissed the appeal. On an unspecified later date the applicant requested the Court of Appeal to appoint him a legal-aid lawyer to lodge on his behalf a cassation appeal with the Supreme Court. On 8 May 2007 the Wrocław Court of Appeal dismissed the applicant’s request for the appointment of a legal-aid lawyer. The decision contained no reasons. It is not clear when that decision was notified to the applicant. B. Relevant domestic law Article 87 1 of the Code of Civil Proceedings lays down the principle of mandatory assistance of a lawyer in cassation appeal proceedings. Article 398 2 § 1 provides a right to lodge a cassation appeal in cases concerning the right to a pension.

COMPLAINT The applicant complained, inter alia , under Article 6 § 1 of the Convention that the Court of Appeal wrongly dismissed his application for the appointment of a legal ‑ aid lawyer in the cassation appeal proceedings and thus deprived him of a possibility to have his case examined by the Supreme Court. THE LAW On 9 February 2009 the Court received the following declaration signed by the applicant: “I, Wiesław Cembrzyński, note that the Government of Poland are prepared to pay me the sum of PLN 8,600 (eight thousand six hundred zlotys) with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Poland in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” On 16 February 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Jakub Wołąsiewicz, agent of the Government, declare that the Government of Poland offer to pay PLN 8,600 (eight thousand six hundred zlotys) to Mr Wiesław Cembrzyński with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Lawrence Early Nicolas Bratza Registrar President