CtEDO 08.10.2002 Auto

R.W. v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
08.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Admissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
R.W. v. POLAND (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 41033/98 de R.W. împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 8 octombrie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza, dna Palm Strážniccá Fischbach Casadevall Maruste Garlicki și dl M. O’Boyle Grefier Având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 decembrie 1997, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul este un național polonez, care s-a născut în 1940 și locuiește în Varșovia. El nu este reprezentat legal în fața Curții. Guvernul contestat este reprezentat de dl K. Drzewicki, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În martie 1982, reclamantul a divorțat. La 30 septembrie 1982 fosta sa soție a depus la Curtea de District din Varșovia (Sād Rejonowy ) o cerere de partiție a proprietății soților. Cererea are legătură cu 147 de articole și un apartament comun într-o clădire cooperativă. Guvernul susține că între 27 decembrie 1982 și 2 decembrie 1987 instanța a desfășurat 19 audieri. Reclamantul a declarat că una dintre audierile menționate de guvern nu s-a ținut niciodată și alte patru au fost doar în ședințe de cameră. În 1985 și 1986, instanța a ordonat șase avize de experți. Potrivit Guvernului, la o dată neespecificată după 2 decembrie 1987, dosarul a fost pierdut. În 1992, reclamantul a depus o nouă cerere pentru partirea proprietății. El a informat Curtea de district din Varșovia că locul de reședință al fostei sale soții era necunoscut și era imposibil să o aducă în fața instanței. Reclamantul susține că a avut dificultăți în stabilirea locului de reședință. Curtea a numit un gardian ad litem pentru ea. Mai 1992, guvernul susține că, după încheierea procedurii respective, reclamantul a raportat în mod oficial plecarea fostei soții sale în Germania. În decembrie 1992, după ce a revenit în Polonia, fosta soție a solicitat deschiderea procedurii respective, se baza pe informațiile greșite ale reclamantului în ceea ce privește presupusa lipsă de cunoștință a reședinței sale în Germania. La 22 iulie 1993, Curtea de district din Varșovia a anulat decizia emise în aceste proceduri. În ianuarie 1994 s-a constatat dosarul pierdut. Curtea a avut audieri la 14 ianuarie, 4 martie, 16 mai, 5 august și 14 noiembrie 1994. Guvernul susține că reclamantul nu a participat la audierile din 14 ianuarie, 4 martie și 16 mai 1994. Reclamantul susține că el a fost prezent la audiere la 14 ianuarie 1994 și că absența sa la 16 mai 1994 a fost justificată. Curtea a avut o audiere la 12 iunie 1995. La 18 iulie 1995, Curtea ex officio a încercat să transforme apartamentul contestat în cele mai mici. Între iulie 1995 și ianuarie 1996 a întrebat diverse autorități cu privire la posibilele soluții ale litigiului. Audierea planificată pentru 30 septembrie 1996 a fost suspendată din cauza lipsei avocatului reclamantului. Reclamantul susține că avocatul său a avut o operațiune pe inima sa. Audieri suplimentare au avut loc la 6 ianuarie, 14 aprilie și 18 septembrie 1997. Potrivit reclamantului, audierea din 18 septembrie 1997 a fost de fapt o ședință în cameră. Reclamantul a solicitat suspendarea audierii care urmează să aibă loc la 25 mai 1998 și la 25 februarie 1999, precum și la 7 ianuarie și 3 martie 2000. În mai multe ocazii fosta soție a reclamantului nu a participat la audieri sau avocatul ei nu a depus anumite documente sau plângeri. Curtea a ordonat avize de experți privind valoarea obiectelor situate în reclamant și în apartamentul fostului său soție, mașinile și bijuteriile lor. La 25 mai 2000, reclamantul a aflat că dosarul a fost pierdut din nou. Reclamantul nu a participat la audierea programată pentru 18 decembrie 2000. Potrivit Guvernului, audierea programată pentru 19 aprilie 2001 a fost suspendată la cererea reclamantului. El susține că nu a fost programată audierea pentru acea zi. Curtea a avut loc o audiere la 11 mai 2001. La ședința din 21 septembrie 2001, a ordonat un aviz de experți. O audiție a avut loc la 11 februarie 2002. Acțiunea este încă în așteptare. HOTĂRÂREA PENTRU DECIZIE Se referă la durata procedurii, care a început la 30 septembrie 1982 și sunt încă în așteptare. Prin urmare, acestea au durat deja 20 de ani și 9 zile, din care perioada de 9 ani, 5 luni și 8 zile se încadrează în competența Curții ratione temporis , Polonia care a recunoscut dreptul la cerere individuală începând cu 1 mai 1993. Potrivit reclamantului, durata procedurii este încălcată de cerința de „tempă rezonabilă” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. Guvernul respinge afirmația. Curtea consideră, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema „templ rezonabil” (complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente) și având în vedere toate informațiile în posesia sa, că este necesară examinarea meritelor acestei plângeri. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea este admisibilă, fără a prejudeca fondurile cazului. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă