HAJDUKOVIC v. CROATIA

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE PARȚIONALĂ CU ADMINISIBILITATEA cererii nr. 1393/03 de către Marija HAJDUKOVÍ împotriva Croației Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 29 ianuarie 2004 ca Cameră compusă din: C.L. Rozakis Președintele Lorenzen Bonello dna Tulkens dna Vajić dna Steiner Hajiyev, judecători și dl. S. Nielsen grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 11 decembrie 2002, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dna Marija Hajduković, este un cetățean croat, născut în 1939 și locuiește în Sesvetska Sela, Croația. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl B. Spiz, avocat practicant la Zagreb. La 14 octombrie 1992, reclamantul a depus o acțiune civilă în fața Curții Municipale de Zagreb ( Općinski sud u Zagrebu ) care solicită compensarea pentru prejudiciu moral ale societății de asigurări C. Înainte de perioada care urmează să fie luată în considerare de către Curte, adică 5 noiembrie 1997, Curtea Municipală de Zagreb a adoptat o hotărâre care să permită cererea reclamantului în parte. Acuzatul a apelat împotriva hotărârii la 12 martie 1997. La 8 septembrie 1998, Tribunalul județului Zagreb (Županijski sud u Zagrebu ), în calitate de instanță de apel, a susținut parțial hotărârea de primă instanță și a trimis parțial cazul de reexaminare. La ședința din 19 aprilie 1999, Curtea Municipală de Zagreb a auzit un expert medical. De asemenea, s-a decis că este necesar un aviz suplimentar de experți. La 3 iulie 1999, dosarul a fost transmis expertului desemnat. La 26 aprilie 2001, expertul a prezentat concluziile sale. Avizul expertului a fost transmis reclamantului la 15 mai 2001. Audierea planificată pentru 21 decembrie 2001 a fost suspendată deoarece nu toți experții convocați la această audiție au apărut. La următoarea audiție din 15 ianuarie 2002, mai mulți experți au fost de acord cu un aviz. La 16 ianuarie 2002, avocatul reclamantului a prezentat observații asupra avizului experților. La 24 ianuarie 2002, instanța a solicitat reclamantului să plătească un avans cu privire la costurile unui expert suplimentar. La 19 februarie, reclamantul a informat instanța că a plătit avansul. Reclamantul a depus apoi o plângere constituțională în temeiul articolului 63 din Legea Constituțională din 2002 privind Curtea Constituțională care se plângea cu privire la durata procedurii. La 14 noiembrie 2002, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske ) a respins plângerea, declarând că procedura nu a depășit un timp rezonabil. Procedurile sunt în prezent pe calea Curții Municipale de Zagreb. Părțile relevante ale articolului 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (întrase în vigoare la 15 martie 2002, publicată în Jurnalul Oficial nr. 49 din 3 mai 2002 – denumită în continuare „Legea Constituțională 2002” – Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske iz 2002 ) au citit după cum urmează: (1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil o cerere privind drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... în temeiul alin. (1) din prezentul articol este acceptată, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul în fond... (3) Într-o hotărâre în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește o compensație adecvată pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea drepturilor sale constituționale ... Compensația se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, că nu are niciun remediu eficace în ceea ce privește durata procedurii. Reclamantul s-a plâns în primul rând că durata procedurii, instituită de ea în fața Curții Municipale de Zagreb și care sunt încă în așteptare, a depășit cerința de „tempă rațională”, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă se menționează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. Reclamantul s-a plâns în continuare că nu are nicio soluție eficace în ceea ce privește durata procedurii, deoarece Curtea Constituțională a constatat că procedura inițiată de ea nu a depășit un timp rezonabil, iar ea se bazează pe art. 13, care se referă după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Curtea reamintește în primul rând că faptul că un remediu nu duce la un rezultat favorabil pentru reclamant nu aduce un remediu ineficient. Curtea reamintește, de asemenea, că, în hotărârile sale privind Slaviček și Nogolica, a constatat că art. 63 din Actul constituțional al Curții Constituționale din 2002 a reprezentat o soluție internă eficientă în ceea ce privește durata procedurilor care erau încă în așteptare (a se vedea Slaviček v. Croația (dec.), nr. 20862/02, ECHR 2002-VII și Nogolica v. Croația (dec.), nr. 77784/01, ECHR 2002-VIII). Curtea nu consideră niciun motiv să se îndepărteze de opinia sa exprimată în deciziile de mai sus, care rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la [Notă1] durata procedurii; Søren Nielsen Christos R OZAKIS Președintele grefierului [Notă1] Resumează plângerile fără să citească în mod necesar articolele invocate ale Convenției.

FIRST SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 1393/03

by Marija HAJDUKOVIĆ

against Croatia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 29

January

2004 as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mr

G.

Bonello

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

E.

Steiner

,

Mr

K.

Hajiyev,

judges

,

and Mr S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 11 December 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Ms Marija Hajduković, is a Croatian citizen, who was born in 1939 and lives in Sesvetska Sela, Croatia. She is represented before the Court by Mr B. Spiz, a lawyer practising in Zagreb.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 14 October 1992 the applicant filed a civil action with the Zagreb Municipal Court (

Općinski sud u Zagrebu

) seeking compensation for non-pecuniary damage from the insurance company C.

Before the period to be taken into consideration by the Court, i.e. 5 November 1997, the Zagreb Municipal Court had adopted a judgment allowing the applicant’s claim in part. The defendant appealed against the judgment on 12 March 1997.

On 8 September 1998 the Zagreb County Court (

Županijski sud u Zagrebu

), as the appellate court, partly upheld the first instance judgment and partly remitted the case for rehearing.

At the hearing on 19 April 1999 the Zagreb Municipal Court heard a medical expert. It was also decided that a further expert opinion was needed.

On 3 July 1999 the case-file was forwarded to the expert appointed.

On 26 April 2001 the expert submitted his findings.

The expert’s opinion was served on the applicant on 15 May 2001.

The hearing scheduled for 21 December 2001 was adjourned because not all of the experts summoned to that hearing appeared.

At the next hearing on 15 January 2002 several experts agreed an opinion.

On 16 January 2002 the applicant’s counsel submitted comments on the experts’ opinion.

On 24 January 2002 the court asked the applicant to pay an advance on the costs of an additional expertise.

On 19 February the applicant informed the court that she had paid the advance.

The applicant then filed a constitutional complaint pursuant to section 63 of the 2002 Constitutional Act on the Constitutional Court complaining about the length of the proceedings.

On 14 November 2002 the Constitutional Court (

Ustavni sud Republike Hrvatske

) rejected the complaint, finding that the proceedings had not exceeded a reasonable time.

The proceedings are presently pending before the Zagreb Municipal Court.

B.

Relevant domestic law

The relevant parts of section 63 of the Constitutional Act on the Constitutional Court (entered into force on 15 March 2002, published in the Official Gazette no. 49 of 3 May 2002 – hereinafter “the 2002 Constitutional Court Act” –

Ustavni zakon o Ustavnom sudu Republike Hrvatske iz 2002

) read as follows:

(1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint even before all legal remedies have been exhausted in cases when a competent court has not decided within a reasonable time a claim concerning the applicant’s rights and obligations or a criminal charge against him ...

(2) If the constitutional complaint ... under paragraph 1 of this section is accepted, the Constitutional Court shall determine a time-limit within which a competent court shall decide the case on the merits...

(3) In a decision under paragraph 2 of this Article, the Constitutional Court shall fix appropriate compensation for the applicant in respect of the violation found concerning his constitutional rights ... The compensation shall be paid from the State budget within a term of three months from the date on which the party lodged a request for its payment.

COMPLAINTS

1.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

2.

The applicant also complained that she had no effective remedy in respect of the length of proceedings.

THE LAW

1.

The applicant firstly complained that the length of the proceedings, instituted by her before the Zagreb Municipal Court and which are still pending, exceeded the “reasonable time” requirement, contrary to Article 6 § 1 of the Convention, the relevant part of which reads:

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

2.

The applicant further complained that she had no effective remedy in respect of the length of the proceedings because the Constitutional Court had found that the proceedings instituted by her had not exceeded a reasonable time. She relied on Article 13, which reads as follows:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court firstly recalls that the fact that a remedy does not lead to an outcome favourable to the applicant does not render a remedy ineffective.

The Court further recalls that in its

Slaviček

and

Nogolica

decisions it found that section 63 of the 2002 Constitutional Act of the Constitutional Court represented an effective domestic remedy in respect of the length of proceedings which were still pending (see

Slaviček v. Croatia

(dec.), no.

20862/02, ECHR 2002-VII and

Nogolica v.

Croatia

(dec.), no.

77784/01, ECHR 2002-VIII).

The Court sees no reason to depart from its view expressed in the above decisions.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaint concerning

[Note1]

the length of proceedings;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Søren

Nielsen

Christos R

OZAKIS

Registrar

President

[Note1]

Summarise the complaints without necessarily citing the invoked Convention Articles.