CtEDO 03.02.2004 Auto

BAUQUEL contre la FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
03.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BAUQUEL contre la FRANCE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 71120/01 prezentate de Jean BAUQUEL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 3 februarie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Loucaide Bîrsan Jungwiert Ugrekhelidze Mularoni judecători și Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 16 martie 2001, având în vedere decizia Curții de a invoca dispozițiile articolului Õ 3 din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA Reclamantul, dl Jean Bauquel, este un resortisant francez, născut în 1942, cu reședința în Reims - Franța. Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl R. Abraham, director pentru afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează: Prima cerere de calificare Reclamantul exercită profesia de chirurg. La 5 februarie 1991, el sesizează Consiliul departamental de la Ordinul medicilor Marne (aici, după consiliul de județ) o cerere pentru a obține dreptul de a raporta calitatea de medic competent în chirurgie plastică, reconstructoare și estetică. La 30 februarie 1992, Consiliul departamental și-a respins cererea, pe baza avizului nefavorabil emis de comisia națională de primă instanță de calificare (denumită în continuare comisia de calificare de primă instanță). Reclamantul a făcut apel la 29 aprilie 1992. Prin decizia din 2 iulie 1993, luată după avizul comisiei naționale de apel de calificare (denumită în continuare "Comisia pentru calificare de apel"), Consiliul național de la Ordinul medicilor (denumit în continuare Consiliul Național) a respins apelul său, pe motiv că, în lipsa unui certificat de studii speciale de chirurgie plastică reconstructoare și estetică, reclamantul nu putea să se prevaleze de dreptul la calificare decât dacă a făcut dovada unor cunoștințe speciale în această disciplină, ceea ce nu era cazul în speță. A doua cerere de calificare La 29 decembrie 1993, reclamantul a depus o nouă cerere de calificare în fața consiliului departamental, adăugând la dosarul său elemente noi. Prin decizia din 12 decembrie 1996, Consiliul departamental a respins cererea, făcând al său aviz nefavorabil emis la 25 octombrie 1996 de comisia de calificare de primă instanță, care a arătat că reclamantul avea o lipsă de formare în chirurgia plastică reconstructivă și estetică și că nu a mai avut niciun fapt decisiv de la data refuzului anterior. Reclamantul a făcut apel la 17 februarie 1997. Prin decizia din 8 octombrie 1998, notificată reclamantului la ianuarie 1999, Consiliul Național a respins recursul. La 1 martie 1999 reclamantul a formulat un recurs în casare în fața secțiunii din litigiul Consiliului de Stat, ridicând ca mijloc unic de rupere a erorii vădite defapt. Recursul său a fost respins de Consiliu prin Hotărârea din 20 noiembrie 2000, cu următoarea motivație: (...) Consiliul Național de la universitar în chirurgie generală la centrul spitalicesc universitar din Nancy și stagiile suplimentare urmate de [reclamantul] nu au fost suficiente pentru a considera că a primit formarea de chirurgie plastică reconstructoare și estetică generală necesare pentru calificarea în această disciplină, și, pe de altă parte, că funcțiile pe care le-a desfășurat din 1975 la policlinica de Blueets, participarea sa la diferite congrese și publicațiile și lucrările sale, în cazul în care acestea arată un interes real pentru chirurgie estetică, nu includ toate elementele care constituie un exercițiu de chirurgie plastică, reconstructoare și estetică Prin urmare, [reclamantul] nu este justificat să solicite anularea deciziei Consiliului Național de la mai multe medici care îi refuză calitatea de medic competent în chirurgie plastică, reconstructoare și estetică. La 28 noiembrie 2002, reclamantul a depus o nouă cerere de calificare. Prin decizia din 12 iunie 2003, adoptată după avizul favorabil al comisiei de calificare de primă instanță, Consiliul departamental a acceptat cererea sa. Dreptul intern relevant Regulamentul de calificare din 4 septembrie 1970 modificat (aprobat prin Hotărârea din 4 septembrie 1970) Art. 1 Calificarea recunoscută unui medic (...) poate fi fie calitatea de medic specialist calificat , fie calitatea de medic competent calificat, astfel cum sunt definite la articolele 2 și 3 de mai jos (...) Art. 3 este considerată drept medic competent calificat Orice medic care deține, într-una dintre disciplinele enumerate în prezentul articol, un certificat special de studii în cazul în care a fost instituită o educație. În absența deținerii acestui certificat, pot fi luate în considerare cunoștințele speciale care vor fi apreciate în condițiile prevăzute în prezentul regulament. și pot fi efectuate exclusiv sau simultan cu chirurgia generală , următoarele discipline : (...) chirurgie plastică reconstructoare și estetică . Art. 4 (...) Pot menționa calitatea de medic specialist (...) sau de medic competent într-una sau două discipline enumerate în art. 3 de mai sus, medicii care figurează pe una dintre listele întocmite de Consiliul departamental al l Art. 5 Pentru fiecare dintre disciplinele menționate în art. 2 și 3 de mai sus, se instituie comisii naționale de primă instanță, ale căror membri sunt numiți de ministrul responsabil cu sănătatea publică și care face obiectul reînnoirii la fiecare șase ani (...) Art. 6 Cererile de calificare sunt adresate de către cei interesați consiliului departamental al l Concluziile comisiei competente sunt adresate consiliului departamental al l a Ordrei interesate. Art. 7 În cazul în care consiliul județ/aviz al comisiei de calificare, acesta stabilește, ținând seama de modul în care își exercită competența, numai de a aprecia, listele de medici specialiști calificați sau de medici competenți ai departamentului său și notifică deciziile pe care le-a luat medicilor interesați, prefectului (...) și Consiliului Național al Ordinului Medicilor. În cazul în care, printr-o deliberări motivate, consiliul de departament consideră că nu trebuie să urmeze avizul comisiei de calificare, acesta trebuie, în termen de două luni de la trimiterea avizului comisiei competente, să transmită dosarul Consiliului Național împreună cu procesul-verbal al deliberării menționate anterior și, în același timp, să informeze Consiliul Național cu privire la aceasta. Consiliul Național hotărăște apoi în condițiile și în formele prevăzute în art. 9 de mai jos. Art. 8 Medicii a căror calificare a fost refuzată printr-o decizie a Consiliului departamental al l 9 Consiliul Național de la l'Ordre supune imediat avizului comisiei naționale de recurs (...) deciziile care sunt supuse unei acțiuni a persoanelor interesate și deciziile pe care le are la dispoziție [...] În urma avizului comisiei naționale de recurs competente, Consiliul Național al L Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul consideră că cauza sa nu a fost ascultată de o instanță independentă și imparțială, în măsura în care, în opinia sa, comisiile de calificare nu sunt instanțe în sensul jurisdicțional al termenului și consideră că durata procedurii a depășit termenul rezonabil. El se plânge, citând art. 13 din Convenție, că nu are o cale de atac eficientă pentru a se plânge, singura cale de atac judiciară în această privință fiind recursul în casare în fața Consiliului de   , pe care îl consideră de formă pură, întrucât aprecierea comisiei de calificare nu poate fi discutată în fața acestei instanțe. El consideră că victima unei discriminări este o victimă a articolului 14 din Convenție. El susține că refuzul de calificare care i-a fost opus i-a cauzat în mod necesar o lipsă de câștig, în măsura în care pacienții care au nevoie de serviciile unui chirurg competent în chirurgia plastică, reconstructoare și estetică la adresa: Ordin de medici, care deține listele. 1 la Convenție. În cele din urmă, se plânge de lipsa unui certificat special de studii în chirurgia plastică, reconstructoare și estetică în Franța, precum și de absența unui cadru juridic precis, independent și imparțial, care să permită unui medic să-și exercite competența fără a trece în mod arbitrar prin comisia de calificare. Reclamantul consideră că cauza sa nu a fost audiată de o instanță independentă și imparțială, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. De asemenea, consideră că durata procedurii a depășit termenul rezonabil prevăzut la art. 6 alineatul (1), ale cărui părți relevante sunt astfel redactate □ Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) □ În ceea ce privește respectarea termenului de șase luni În măsura în care reclamantul face trimitere la procedura privind prima sa cerere de calificare, Curtea constată că a încetat la 2 iulie 1993, în timp ce cererea a fost introdusă la 16 martie 2001. În consecință, acest lucru este întârziat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Guvernul susține în principal că procedura în fața organelor consiliului de administrație al medicului nu intră în domeniul de aplicare al art. 6 alin. (a se vedea Hotărârea Van Marle și alții c. Țările de Jos 26 iunie 1986, seria A n) 101).În plus, guvernul subliniază că, atunci când se pronunță cu privire la cererile de calificare, consiliile departamentale și Consiliul Național de la ..Ordre nu sunt în nici un fel organisme de natură juridică. Reclamantul nu se pronunță cu privire la acest aspect. Curtea amintește că, în hotărârea Van Marle citată anterior (p. 12, § 36-37), Comisia a considerat că art. 6 § 1 nu se aplică procedurii inițiate de reclamanți în fața comisiei de selecție a experților contabili, la care îi reproșau în esență că nu și-au respectat competențele, după cum urmează: (...) o astfel de evaluare a cunoștințelor și a experienței necesare pentru exercitarea unei anumite profesii într-un anumit titlu se pare a fi o examinare de tip școlar sau universitar și se uimește atât de mult de sarcina normală a judecătorului, cât și de garanțiile prevăzute la art. 6 nu pot viza diferende pe această temă. În sensul articolului 6 care, prin urmare, nu se află în speță. Curtea amintește că aceasta a aplicat această jurisprudență în special în cauza San Juan c. Franța (dec.), nr. 43956/96, (CEDH 2002-III), care privește cererea de înscriere a reclamantului, contabil de profesie, în tabloul de la Comisia a considerat că, deși examinarea unei cereri de către comisiile regionale și naționale a fost diferită de cea efectuată de jurați pentru examinările profesionale efectuate în diferitele ordine profesionale, acesta nu a reprezentat mai puțin decât o procedură privind evaluarea cunoștințelor și a experienței unui candidat, ceea ce exclude existența unei proceduri privind evaluarea cunoștințelor și a experienței unui candidat, ceea ce exclude existența unui candidat. În sensul articolului 6 alineatul (1) menționat anterior, Curtea constată că comisiile de calificare de primă instanță și de recurs ar trebui să evalueze dacă reclamantul dispunea de o formare și de un exercițiu profesional suficient pentru a primi titlul de medic competent. Prin urmare, în conformitate cu jurisprudența anterioară (hotărârea Van Marle și decizia San Juan menționată anterior), Curtea concluzionează că o astfel de evaluare s 3 și trebuie să fie respins în temeiul art. 13 și 14 din Convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără deosebire, pe baza sexului, rasei, culorii, limbii, religiei, opiniilor politice sau în orice altă direcție, originii naționale sau sociale, aparținând unei minorități naționale, averii, nașterii sau oricărei alte situații. În măsura în care Curtea a considerat că art. 6 alin. (1) nu se aplică procedurii în cauză, aceste obiecții, care sunt legate de acestea, trebuie, de asemenea, declarate incompatibile cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și respinse în temeiul art. Reclamantul susține că refuzul de calificare care i s-a opus i-a cauzat în mod necesar o lipsă de câștig și că: art. 8 din convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție. art. 8 dispune de orice persoană care are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. O autoritate publică poate interveni în exercitarea acestui drept numai în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară securității naționale, securității publice, binelui să fie economic al țării, să apere ordinea și să prevină infracțiunile, să protejeze sănătatea sau moralitatea sau să protejeze drepturile și libertățile da . La art. 1 din Protocolul nr 1 la Convenție se citește astfel Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea este de acord că refuzul de calificare pe care reclamantul l-a făcut a putut avea efecte asupra activității sale profesionale, deși nu oferă în această privință nicio precizare cu privire la lipsa de câștig pe care ar fi suferit-o și pe care o indică, în formularul de cerere, în mod exclusiv chirurgia plastică reconstructivă și estetică. Cu toate acestea, Curtea reamintește că nici art. 8, nici art. 1 menționat anterior nu garantează dreptul la venituri potențiale sau viitoare. În orice caz, Curtea consideră că autoritățile interne nu încalcă aceste dispoziții atunci când sunt aduse, ca în speță, la aprecierea calificărilor de membri ai profesiilor liberale. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A.B. Baka Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă