CtEDO 03.02.2004 Auto

POLVILLO E HIJOS SA contre l'ESPAGNE

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
03.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
POLVILLO E HIJOS SA contre l'ESPAGNE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 164/03 prezentate de POLVILLO E HIJOS SA împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 3 februarie 2004 într-o cameră compusă din Sir Nicolas Bratza președinte Pellonpääs Strážnická dnii Casadevall Pavlovschi Borrego Borrego Fura-Sandström judecători și M. O Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 23 decembrie 2002, După ce a deliberat, pronuna următoarea decizie în faa reclamantei, Polvillo E HIgues S.A., este o societate anonimă al cărei sediu se află în Sevilla. Aceaceasta este reprezentată în faa Curii de domnul J. Cabezas Urbano, avocată în Sevilla. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. La data de 30 septembrie 1993, la (guvernul autonom regional) a emis un proces-verbal împotriva recurentei pe motiv că, în calitate de balerină a mai multor clădiri din Sevilla, aceasta a omis să depună la Camera pentru Proprietatea Urbană din Sevilla, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 4104/ 1964 din 24 decembrie 1964 de aprobare a textului modificat al Legii privind bacșișurile urbane, sumele corespunzătoare cauțiunilor legale care îi fuseseră plătite de chiriașii săi, în total 7 371 000 pesetas (44 300 Euros). Recurenta a fost somată să plătească această sumă majorată cu 1 842 750 pesetas (11 075 Euro) ca sancțiune. Recurenta a luat cunoștință de dosar și-a prezentat observațiile împotriva procesului-verbal. Printr-o decizie din 15 februarie 1994, junta d andaluzia a ordonat recurentei depunerea sumei corespunzătoare cauțiunilor legale și a impus, de asemenea, o sancțiune echivalentă cu 100% din valoarea cauțiunilor. Împotriva acestei decizii, recurenta a prezentat o acțiune judiciară administrativă în fața Tribunalului Superior de Justiție d a .Andaluzia, susținând în special că obligația de a depune sumele cauțiunilor într-o instituție publică sub formă de depozit fără dobândă a adus atingere articolului 33 din Constituție care garantează dreptul de proprietate și respectarea bunurilor sale, precum și articolului 14 care garantează principiul egalității în fața legii. Printr-o hotărâre contradictorie din 26 februarie 1996, Tribunalul Superior de Justiție din Andaluzia a respins acțiunea, considerând că aceste depozite nu aveau un caracter contributiv sau vizau finanțarea unor cheltuieli publice și, prin urmare, nu aduceau atingere dreptului de proprietate, în special în ceea ce privește conținutul esențial al acestui drept. Tribunalul a adăugat că obligația de a depune cauțiunile într-o instituție publică fără dobândă constituia o datorie pozitivă impusă proprietarului care nu era contrară Constituției. Împotriva acestei hotărâri, recurenta a formulat un recurs în casație în fața Tribunalului Suprem, susținând în special încălcarea articolului 25 alineatul (1) (principiul legalității infracțiunilor și a pedepselor) și a articolului 33 (dreptul la respectarea bunurilor). din 8 iulie 2002, Tribunalul Suprem a respins recursul. În hotărârea sa, instanța supremă, după expunerea jurisprudenței sale în materie, a respins motivul întemeiat pe dreptul de proprietate garantat prin Constituție pe următoarele motive: Al cincilea și ultimul motiv care se referă la încălcarea articolului 33 din Constituție se bazează pe faptul că mecanismul de cauțiune în materie de închiriere, ca depozit neremunerat (astfel cum este susținut) a sumelor percepute, constituie o privare față de locul de unde provine fructul cu capital care îi aparține, fără nicio cauză de interes public care să justifice acest lucru și fără despăgubiri. Astfel cum am spus în hotărârea noastră din 24 decembrie 2001 (...), argumentul este construit pe baza unei sacrificii economice care, de fapt, este inexistentă. Într-adevăr, cauțiunile în materie de închiriere sunt, prin natura lor juridică, apropiate de garanția atipică (împrumută iregular) Cu toate acestea, garanția pe care o avem este satisfăcută în ordinea noastră juridică, punând garanția în posesia creditorului sau a unei terțe părți (art. 1863 din Codul civil). Prin urmare, în cazul în care dispozițiile aplicabile chestiunii dezbătute impun depunerea valorii cauțiunilor, (n) este privat de un bun, în acest caz, cuantumul garanției și dobânda generată, care ar putea fi considerat în mod necesar o parte a patrimoniului său. La art. 2 din Decretul din 11 martie 1949 prevede că orice garanție impusă chiriașilor și subînchiriatilor de locuințe sau de spații comerciale, care vizează atât întreținerea și conservarea lucrurilor închiriate, cât și plata chiriei, trebuie depusă la L Potrivit jurisprudenței Tribunalului Suprem, acest text este în vigoare și compatibil cu legile ulterioare adoptate în materie de leasing urban, în special cu Legea privind chiriile urbane din 22 decembrie 1955 și cu Legea 40/ 1964 din 11 iunie 1964, al cărei text reconfirmat a fost aprobat prin Decretul 404/64 din 24 decembrie 1964. GRIEF Societatea reclamantă se plânge că obligația de a depune cauțiunile în instituții publice fără nicio compensație în schimb constituie o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 1, societatea reclamantă consideră că obligația de a depune cauțiunile în instituții publice fără nicio compensație în schimb constituie o încălcare a dreptului la respectarea bunurilor. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea reamintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 se limitează la alocarea dreptului la respectarea bunurilor actuale ; un câștig viitor nu poate fi considerat drept un bun În speță, Curtea constată că, în conformitate cu legea internă, recurenta, în calitate de balerină, trebuia să depună cauțiunile plătite de chiriașii de locuințe sau de spații comerciale în Camera proprietății urbane din Sevilla sub forma unui depozit fără dobândă. Astfel de sume constituie un depozit de garanție și, prin urmare, nu pot integra patrimoniul locatorului. În calitate de atare, obligația legală nu era în favoarea reclamantei și nici nu dădea naștere unui drept de creanță împotriva statului spaniol. În consecință, având în vedere că reclamanta nu este titulară a unui drept de proprietate, în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, hotărârile pronunțate de instanțele interne nu au reușit să încalce un drept de proprietate asupra unui bun Prin urmare, rezultă că cererea este în mod evident greșit întemeiată în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție și trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din aceasta, prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-10-07
0,93
QUILES GONZALEZ contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 71752/01 présentée par Julio QUILES GONZALEZ contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 7 octobre 2003 en une chambre co
CtEDO 2003-09-25
0,92
ROMAO contre le PORTUGAL
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 66242/01 présentée par Luis ROMÃO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 25 septembre 2003 en une chambre composée de : M
CtEDO 2004-10-19
0,92
GARCIA NAVARRO c. ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 22767/03 présentée par Consuelo GARCIA NAVARRO contre l'Espagne La Cour européenne des Droits de l'Homme (quatrième section), siégeant le 19 octobre 2004 en une chambre compos
CtEDO 2001-03-08
0,92
GUERREIRO contre le PORTUGAL
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 45560/99 présentée par José da Conceição GUERREIRO contre le Portugal La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 8 mars 2001 en une chambre compo
CtEDO 2002-04-16
0,92
VAQUE RAFART contre l'ESPAGNE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63250/00 par Ramón VAQUE RAFART contre l’Espagne La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 16 avril 2002 en une chambre composée de Sir Nicolas
Sursă