CtEDO 10.02.2004 Auto

BOCHKOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
10.02.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BOCHKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 58826/00 a SEGUNDEI SECȚIUNEA DECIZIE A Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 10 februarie 2004 ca Cameră compusă din: J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Jungwiert Butkevych dna Thomassen Kovler Ugrekhelidze, judecători și grefierul secțiunii Dolle având în vedere cererea depusă la 17 ianuarie 2000, Având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și scrisoarea prezentată de văduva reclamantului care solicită retragerea cererii, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE ȘI COMPLAINTE Reclamantul, dl Valeriy Vasilievich Bochkov, a fost național rus, născut în 1949. El a murit la 6 iunie 2000 în cursul procedurii dinaintea Curții. La 20 iunie 2000, fiul reclamantului, dl Andrey Valerievich Bochkov, și la 5 februarie 2001, văduva reclamantului, dna Nina Petrovna Palamarchuk, au informat Curții cu privire la dorința lor de a continua procedura dinaintea Curții. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a participat la operațiunile de urgență de la locul catastrofei centralelor nucleare de Chernobyl. La 2 aprilie 1999 Curtea de District Oktyabrskiy din regiunea Belgorod ( Окт ) a permis, în parte, cererile reclamantului pentru daune ca urmare a participării sale, și a ordonat Departamentului de Securitate Socială ( δδравление соδиалной δаить населениש ) să-i plătească 26 946,78 Rubles rus (echivalent cu aproximativ 1.030 euro la momentul material). Nu s-a făcut apel și această hotărâre a intrat în vigoare. În august 1999, reclamantul a fost informat atât de către biroul lui Bailiff, cât și de Departamentul de Securitate Socială, că nu erau disponibile fonduri bugetare pentru executarea hotărârii. În aprilie 2000, biroul Bailiffs a închis procedurile de executare din cauza faptului că Departamentul de Securitate Socială nu avea fondurile necesare pentru executarea hotărârii. Reclamantul s-a plâns de neexecutarea hotărârii în favoarea sa și a invocat art. 13 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 29 august 2003, cazul a fost comunicat guvernului contestat. La 1 decembrie 2003, Guvernul și-a prezentat observațiile, susținând că această problemă a fost rezolvată la nivel intern. Octombrie 2003 Curtea de District Oktyabrskiy din regiunea Belgorod a recunoscut văduva reclamantului ca succesor legal în sensul cererii sale împotriva Departamentului de Securitate Socială. În urma acestui lucru, la 19 noiembrie 2003, Curtea de District Oktyabrskiy a aprobat o soluție prietenoasă între văduva reclamantului și Departamentul de Securitate Socială. Potrivit aranjamentului prietenos, Departamentul de Securitate Socială a fost de acord să plătească suma acordată de hotărârea din 2 aprilie 1999 plus compensarea pentru executarea întârziată în valoare de 65.700 de ruble ruse (echivalent cu 1.875 euro la momentul materialului). În schimb, văduva reclamantului a fost de acord să retragă cererea depusă la Curte de către soțul său îndepărtat. La 15 decembrie 2003, Guvernul a prezentat dovada că sumele menționate mai sus au fost transferate la contul bancar al văduvei reclamantului. La 7 ianuarie 2004, văduva reclamantului a informat Curtea în scris că nu a vrut să continue cazul și a dorit să retragă cererea după ce s-a rezolvat problema. Curtea constată că reclamantul a murit în cursul procedurii dinainte de Curte și că văduva sa a notificat Curtea cu privire la intenția ei de a continua cererea sa. În acest sens, Curtea reamintește că atunci când un reclamant moare în cursul procedurii, moștenitorii reclamantului sau membrii îndepărtați ai familiei sale pot, în principiu, susține că sunt „victime” ale presupusei încălcări, ca succesori de drept și, în anumite circumstanțe, în numele lor (a se vedea Deweer c. Belgia) Hotărârea din 27 februarie 1980, Seria A nr. 35, pp.19-20, §§ 37-38. Curtea constată, de asemenea, că, la 27 octombrie 2003, văduva reclamantului a fost recunoscută oficial ca succesorul său juridic în sensul cererii sale împotriva Departamentului de Securitate Socială. Prin urmare, Curtea consideră că văduva reclamantului este justificată în urmărirea cauzei inițiate de soțul său îndepărtat. Curtea constată că, la 19 noiembrie 2003, s-a ajuns la o soluție prietenoasă între văduva reclamantului și Departamentul de Securitate Socială în temeiul căreia aceasta din urmă a plătit văduva reclamantului suma atribuită de hotărârea instanței din 2 aprilie 1999 plus compensație pentru executarea întârziată. Curtea constată, de asemenea, că văduva reclamantului dorește să retragă cererea depusă de soțul său depus și că se pare că fiul reclamantului nu a formulat nicio opoziție la acest lucru. În acest context, Curtea observă că această chestiune a fost soluționată și este convins că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, Curtea consideră că cererea ar trebui eliminată din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă