CtEDO 10.11.2005 Auto

LEONOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
10.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LEONOV v. RUSSIA (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 16606/02 de către Oleg Nikolayevich LEONOV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 10 noiembrie 2005 în calitate de Cameră compusă de: Președintele C.L. Rozakis Lorenzen dna Vajić dna Botoucharova Kovler dna Steiner S.E. Jebens, judecători și dl Nielsen secretar, având în vedere cererea depusă la 12 martie 2002, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului. Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, precum și observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile în răspuns transmise de solicitant, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Oleg Nikolayevich Leonov, este un național rus care s-a născut în 1966 și locuiește în orașul Belaya Kalitva, regiunea Rostov. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. V. Leonidchenko, avocat practicant în Belaya Kalitva. Guvernul Rusiei („ Guvernul”) sunt reprezentate de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Situațiile cauzei Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În anii 1980, reclamantul a participat la o operațiune de salvare pe locul dezastrei nucleare de la Chernobyl. De la o dată neespecificată, reclamantul a primit beneficii sociale în acest sens. Procedura de judecată La o dată neespecificată, reclamantul a introdus o procedură de judecată împotriva autorității de securitate socială ( La 31 ianuarie 2000, Curtea de District Belokalitvinskiy din regiunea Rostov a acordat cererea și a ordonat autorității să plătească reclamantul RUR 22.424.76 în ceea ce privește achitarile pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 1999 și să-i facă plăți lunare de RUR 2.636.65, începând cu 1 ianuarie 2000 până în august 2002. Părțile nu au apelat împotriva hotărârii și zece zile mai târziu a intrat în vigoare. Încercările reclamanților de a obține sumele datorate prin intermediul procedurii de executare nu au avut succes, deoarece autoritățile au refuzat să plătească. Se pare că, în aprilie 2002, autoritatea a plătit în cele din urmă reclamantului sumele datorate în temeiul hotărârii din 31 ianuarie 2000. Prin scrisoarea din 13 iulie 2004, Guvernul a informat Curtea că, la 12 aprilie 2004, reclamantul a acceptat retragerea cererii cu condiția ca acesta să fie plătit RUR 103.444,50 (~3.000 euro) în ceea ce privește daunele suportate. De asemenea, au prezentat o copie a acordului în acest sens și decizia Curții de District din 12 aprilie 2004 privind validarea soluției. Prin scrisoarea din 12 aprilie 2004, reclamantul a confirmat că cauza a fost soluționată și a solicitat Curții să-și scoată cererea din lista sa în consecință. La 3 ianuarie 2005, Curtea a primit scrisoarea reclamantului în care a confirmat valabilitatea soluției prietenoase din 12 aprilie 2004, dar a retras cererea sa de a greva în legătură cu un rezultat nesatisfăcător al unui nou set de proceduri civile împotriva autorității. În conformitate cu art. 6 din Convenția și cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul s-a plâns de neexecuția prelungită a hotărârii finale din 31 ianuarie 2000. HOTĂRÂREA Curții ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. În ceea ce privește cererea reclamantului din 3 ianuarie. 2005, Curtea constată că se referă în esență la o nouă serie de proceduri instituite de reclamant împotriva autorității și nu are nicio influență asupra faptului că prezentul caz a fost rezolvat. În acest sens, Curtea este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să elimine aplicarea din lista cazurilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă