Russo și alții împotriva Italiei

Reclamanții, dl Alberto Russo, dna Carmela Russo, dl Giancarlo Russo, dna Teresa Russo și dna Maria Russo sunt cinci resortisanți italieni, reprezentați în fața Curții de dl G. de Martino, avocat și justiție a păcii (judecăți de ritm) care practică în Sorrento (Naples). Guvernul contestat era reprezentat în mod inițial de agentii lor, respectiv dl U. Leanza și dl I.M. Braguglia, și apoi de co-agenții lor, respectiv dl V. Esposito și dl F. Crisafulli. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt proprietarii unui apartament din Sorrento, pe care le-au lăsat C.S. Într-o scrisoare înregistrată din 23 iunie 1987, reclamanții au informat chiriașul că intenționează să încheie închiriere la expirarea termenului la 31 decembrie 1987 și i-au solicitat să abandoneze sediul până la data respectivă.

Într-o scrisoare servită la chiriaș la 24 februarie 1988, reclamanții au reiterat intenția lor de a încheia închiriere și au convocat chiriașul să apară înaintea magistratului Sorrento. Prin decizia (ordinanza) din 2 martie 1988, care a fost imediat executabilă, Magistratul Sorrento a ordonat provizoriu ca sediile să fie vacante până la 30 iunie 1989 și să suspende cazul până la 5 octombrie 1988 pentru a examina obiecțiile chiriașului. În ședința din 5 octombrie 1988, reprezentantul reclamanților a solicitat să stabilească o dată pentru o audiere, astfel încât să își poată prezenta observațiile. Cazul a fost suspendat la 8 martie 1989. În ședința din 8 martie 1989, reprezentanții părților au solicitat amândoi să se stabilească o dată pentru o audiere, astfel încât acestea să poată face observațiile.

Cazul a fost suspendat la 24 ianuarie 1990. În ședința din 24 ianuarie 1990, reprezentanții părților au solicitat timp. Cazul a fost suspendat la 21 mai 1990. La ședința din 21 mai 1990, reprezentantul chiriașului a solicitat timp. Cazul a fost suspendat la 5 noiembrie 1990. La ședința din 5 noiembrie 1990, reprezentantul părților a depus argumentele lor. Cazul a fost suspendat la 7 decembrie 1990. În ședința din 7 decembrie 1990, reprezentantul reclamantului a solicitat timp. Cazul a fost suspendat la 22 februarie 1991, când judecătorul Sorrento a considerat că cazul este pregătit pentru o decizie. Prin o decizie din 30 mai 1991, care a fost făcută executivă la 12 decembrie 1995, judecătorul Sorrento a susținut validitatea anunțului de renunță, a declarat că decizia (ordinanza) din 2 martie 1988 a fost absorbită și a ordonat ca sediile să fie vacante 12 luni după publicarea deciziei.

La 6 iulie 1992, chiriașul a apelat împotriva acestei decizii la Tribunalul Torre Annunziata. Prin decizia din 6 iunie 1995, depusă în registr la 12 iunie 1995, Tribunalul Torre Annunziata a declarat că nu era competent să examineze această chestiune, în urma căreia chiriașul a reluat procedura în fața Tribunalului de Napoli. La 13 decembrie 1995, pe baza ordinului de posesie emis de Magistratul Sorrento la 2 martie 1988, reclamanții au notificat locatarului solicitand-o să abandoneze sediul. La o dată neespecificată, ei au informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de către un judecător la 27 februarie 1996. La 5 februarie 1996, chiriașul s-a opus anunțului din 13 februarie 1995 în fața instanței magistratelor din Torre Annunziata, pe motivul că decizia judecătorului Sorrento din 30 mai 1991 nu era încă executabilă, deoarece recursul împotriva acestuia era încă în așteptare.

La 31 mai 1996, pe baza deciziei emise de judecătorul Sorrento la 30 mai 1991, judecătorul a încercat să recupereze posesia apartamentului care s-a dovedit a fi reușit, deoarece reclamanții nu aveau dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie. Prin decizia din 28 aprilie 1997, judecătorul Torre Annunziata a depus înregistrarea la 2 mai 1997, a anulat notificarea din cauza faptului că decizia de judecător Sorrento nu a fost încă executabilă, deoarece procedurile erau încă în așteptare în apel. Între 21 mai 1997 și 30 aprilie 1998, pe baza deciziei emise de judecătorul Sorrento la 31 mai 1991, judecătorul a făcut trei încercări de recuperare a posesiunii. Fiecare încercare s-a dovedit eșuat, deoarece reclamanții nu aveau dreptul la asistență de poliție pentru executarea ordinului de posesie.

Prin decizia din 16 februarie 2000, Tribunalul de la Napoli a depus înregistrarea la 18 februarie 2000, a respins recursul locatarului și a confirmat decizia judecătorului Sorrento din 30 mai 1991. La 28 iulie 2000, pe baza deciziei emise de Tribunalul de la Napoli la 16 februarie 2000, reclamanții au notificat locatarului care a solicitat-o să abandoneze sediul. La o dată neespecificată, ei au informat chiriașul că ordinul de posesie va fi executat de un judecător la 19 septembrie 2000. La 15 septembrie 2000, în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 431/98, chiriașul a cerut Tribunalului Torre Annunziata să stabilească o nouă dată pentru executarea ordinului de posesie. La 19 septembrie 2000, judecătorul a făcut o încercare de a recupera posesia apartamentului care s-a dovedit a fi reușit, deoarece reclamanții nu aveau dreptul la asistență de poliție în aplicarea ordinului de posesie.

La 26 ianuarie 2001, reclamanții au recuperat posesia apartamentului.

The applicants, Mr Alberto Russo, Mrs Carmela Russo, Mr Giancarlo Russo, Mrs Teresa Russo and Mrs Maria Russo are five Italian nationals. They are represented before the Court by Mr G. de Martino, a lawyer and justice of the peace (giudice di pace) practising in Sorrento (Naples). The respondent Government were initrially represented by their Agents, respectively Mr U. Leanza and Mr I.M. Braguglia, and then by their co-Agents, respectively Mr V. Esposito and Mr F. Crisafulli. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicants are the owners of a flat in Sorrento, which they had let to C.S. In a registered letter of 23 June 1987, the applicants informed the tenant that they intended to terminate the lease on expiry of the term on 31 December 1987 and asked her to vacate the premises by that date.

In a writ served on the tenant on 24 February 1988, the applicants reiterated their intention to terminate the lease and summoned the tenant to appear before the Sorrento Magistrate. By a decision (ordinanza) of 2 March 1988, which was immediately enforceable, the Sorrento Magistrate provisionally ordered that the premises be vacated by 30 June 1989 and adjourned the case to 5 October 1988 in order to examine the objections of the tenant. At the hearing of 5 October 1988, the representative of the applicants requested that a date be set for a hearing so that he could make his submissions. The case was adjourned to 8 March 1989. At the hearing of 8 March 1989, the representatives of the parties both requested that a date should be set for a hearing so that they could make their submissions.

The case was adjourned to 24 January 1990. At the hearing of 24 January 1990, the representatives of the parties both asked for time. The case was adjourned to 21 May 1990. At the hearing of 21 May 1990, the representative of the tenant asked for time. The case was adjourned to 5 November 1990. At the hearing of 5 November 1990, the representative of the parties both filed their submissions. The case was adjourned to 7 December 1990. At the hearing of 7 December 1990, the representative of the applicant asked for time. The case was adjourned to 22 February 1991 when the Sorrento Magistrate considered the case to be ready for a decision. By a decision of 30 May 1991, which was made enforceable on 12 December 1995, the Sorrento Magistrate upheld the validity of the notice to quit, declared that the decision (ordinanza) of 2 March 1988 was absorbed and ordered that the premises be vacated 12 months after the publication of the decision.

On 6 July 1992, the tenant appealed against this decision to the Torre Annunziata Tribunal. By decision of 6 June 1995, filed with the registry on 12 June 1995, the Torre Annunziata Tribunal declared that it was not competent to examine the matter, following which the tenant resumed the proceedings before the Naples Tribunal. On 13 December 1995, on the basis of the order for possession issued by the Sorrento Magistrate on 2 March 1988, the applicants served notice on the tenant requiring her to vacate the premises. On an unspecified date, they informed the tenant that the order for possession would be enforced by a bailiff on 27 February 1996. On 5 February 1996, the tenant opposed the notice of 13 February 1995 before the magistrates’ court of Torre Annunziata on the ground that the decision of the Sorrento Magistrate of 30 May 1991 was not yet enforceable as the appeal against it was still pending.

On 31 May 1996, on the basis of the decision issued by the Sorrento Magistrate on 30 May 1991, the bailiff made an attempt to recover possession of the flat which proved unsuccessful, as the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. By a decision of 28 April 1997, filed with the registry on 2 May 1997, the Torre Annunziata Magistrate annulled the notice on the ground that the decision of the Sorrento Magistrate was not yet enforceable, since the proceedings were still pending on appeal. Between 21 May 1997 and 30 April 1998, on the basis of the decision issued by the Sorrento Magistrate on 31 May 1991, the bailiff made three attempts to recover possession.

Each attempt proved unsuccessful, as the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. By a decision of 16 February 2000, filed with the registry on 18 February 2000, the Naples Tribunal rejected the appeal of the tenant and confirmed the decision of the Sorrento Magistrate of 30 May 1991. On 28 July 2000, on the basis of the decision issued by the Naples Tribunal on 16 February 2000, the applicants served notice on the tenant requiring her to vacate the premises. On an unspecified date, they informed the tenant that the order for possession would be enforced by a bailiff on 19 September 2000. On 15 September 2000, pursuant to section 6 of Law No. 431/98, the tenant asked the Torre Annunziata Tribunal to set a new date for the enforcement of the order for possession.

The date was set for 25 January 2001. On 19 September 2000, the bailiff made one attempt to recovered possession of the flat which proved unsuccessful as the applicants were not entitled to police assistance in enforcing the order for possession. On 26 January 2001, the applicants recovered possession of the flat.