CtEDO 13.06.2002 Auto

ROSSI et NALDINI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
13.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ROSSI et NALDINI contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 31011/96 prezentate de Giovanni ROSSI și Lorella NALDINI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se întrunește la 13 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Lorenzen mes Vajić Botosarova Zagrebelsky, Steiner judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 februarie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie: DE FAPT, reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1958 și 1964 și locuiesc în Florența. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Alberto Alessandrini, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 ianuarie 1985, reclamanții au cumpărat un apartament în Florența, închiriat deja de la domnul G., în vederea căsătoriei și a stabilirii reședinței lor. Printr-un act notificat la 22 februarie 1988, reclamanții au dat concediu chiriașului și au depus mărturie în fața judecătorului din Florența. Printr-o ordonanță din 31 martie 1988, care a devenit executorie la 10 mai 1988, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 31 martie 1989 cel târziu. La 7 aprilie 1989, reclamanții au făcut o declarație solemnă că aveau nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. La 11 iunie 1989, reclamanții s-au căsătorit și au ocupat temporar un apartament de 80 de metri pătrați, cu patru camere puse la dispoziția lor de tatăl reclamantei, în care locuia și bunica reclamantei. Tatăl reclamantei, muncitor în agricultură, a continuat să ocupe o locuință de funcție pusă la dispoziția sa de către angajatorul său până la 31 decembrie 2000. La 25 iulie 1989, apoi la 12 decembrie 1989, ei i-au atribuit locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 29 ianuarie 1990, ei i-au dat avizul că expulzarea va fi executată la 28 decembrie 1989. În perioada 28 februarie 1990-15 septembrie 1992, executorul justiției a făcut șase încercări de expulzare. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, legile privind executarea hotărârilor de expulzare care nu le permiteau reclamanților să beneficieze de ajutorul forței publice. În perioada cuprinsă între 1 aprilie 1995 și 20 august 1996, reclamanții nu au mai solicitat asistență publică. Între 1 aprilie 1995 și 20 august 1996, aceștia l-au numit pe chiriaș cinci porunci de eliberare a apartamentului. La 13 decembrie 1995, reclamanții au avut un copil. La 7 iunie 1996, reclamanții au înțeles chiriașului că expulzarea va fi executată prin executor judiciar la 18 septembrie 1996. În octombrie 1996, reclamanții și-au recuperat apartamentul, eliberat în mod spontan de către chiriaș. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, de durata de executare a procedurii de expulzare și de negare a dreptului lor de acces la o instanță. Guvernul susține că instanțele nu vor epuiza căile de atac interne și ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a le acorda asistență publică. Reclamanții denunță lipsa unei căi de atac interne și susțin că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda asistență publică. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, Ö Õ din partea guvernului trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al reclamanților nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în funcție de nevoile de securitate publică. Invocând art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că durata prelungită de a-și recupera apartamentul le-a încălcat dreptul la viață privată și de familie în măsura în care au fost obligați să locuiască într-un apartament pus temporar la dispoziția unui membru al familiei lor. Guvernul contestă această afirmație și susține că nu a intervenit în viața privată a reclamanților. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi declarată vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-13
0,96
ARRIVABENE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35797/97 présentée par Silvia ARRIVABENE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 13 septembre 2001 en une chambre composée de MM
CtEDO 2001-10-04
0,96
M.N. et C.D.A. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35243/97 présentée par M.N. et C.D.A. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,96
VENTURI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36010/97 présentée par Viviana VENTURI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L
CtEDO 2000-12-14
0,96
CASTELLI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30920/96 présentée par Maria CASTELLI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 décembre 2000 en une chambre composée de M. C.L
CtEDO 2001-10-04
0,96
CARLONI ET BRUNI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35777/97 présentée par Gianfranco CARLONI et Anna Maria BRUNI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une cham
Sursă