CtEDO 14.12.2000 Auto

CASTELLI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
14.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASTELLI contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 30920/96 prezentate de Maria CASTELLI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 decembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele A.B. Baka Conforti Lorenzen Fischbach Tsatsa Nikolovska Levits, judecătorii M. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 27 decembrie 1995 și înregistrată la 1 aprilie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este un cetățean italian, născut în 1915 și rezident la Roma. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Giovanni Carlo Gennaro, avocat în baroul Romei. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este proprietara unui apartament în Roma, pe care l-a închiriat L.G. și E.G. printr-un act încheiat la 10 mai 1985, reclamanta a dat concediu L.G. și E.G. și le-a numit în fața judecătorului de judecată de la Roma. Printr-o ordonanță din 12 februarie 1986, care a devenit executorie în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a stabilit executarea expulzării la 25 septembrie 1988. La 3 iunie 1989, reclamanta a însemnat chiriașilor comanda de a elibera apartamentul. Mai târziu, reclamanta le-a arătat că expulzarea va fi executată la 25 iunie 1989. iulie 1989, prin executor al justiției între 25 iulie 1989 și 25 ianuarie 1990, executorul justiției a făcut în zadar 5 tentative de expulzare la 25 iulie 1989, 20 septembrie 1989, 24 octombrie 1989, 6 decembrie 1989 și 25 ianuarie 1990. La 26 februarie 1990, reclamanta a făcut o declarație solemnă pe care avea nevoie urgentă de a-și recupera apartamentul pentru a locui acolo. Între 20 martie 1990 și 3 octombrie 1995, aprodul judiciar a efectuat 26 de tentative de expulzare la 20 martie 1990, 25 mai 1990, 25 iulie 1990, 8 noiembrie 1990, 21 decembrie 1990, 22 februarie 1991, 19 aprilie 1991, 20 iunie 1991, 20 septembrie 1991, 12 noiembrie 1991, 20 decembrie 1991, 18 februarie 1992, 16 mai 1992, 3 decembrie 1992, 23 februarie 1992, 29 aprilie 1993, 7 iulie 1993, 1 octombrie 1993, 3 decembrie 1993, 3 martie 1994, 14 iunie 1994, 21 septembrie 1994, 13 ianuarie 1995, 12 mai 1995, 3 octombrie 1995. Aceste încercări și alte încercări efectuate la date succesive nespecificate s-au materializat toate prin eșec, legile privind suspendarea sau reeșalonarea executării deciziilor de expulzare nu au permis recurentei să beneficieze de ajutorul forței publice. La 31 decembrie 1999, recurenta și-a recuperat apartamentul, chiriașii care au fost eliberați spontan. Dreptul intern relevant Dreptul intern este descris în hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia din 28 iulie 1999, care apare în Codul Oficial al Curții, §§ 18-35. GRIFS Recurenta se plânge de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul, din lipsă de a acorda asistență publică. (2) Recurenta se plânge, de asemenea, de durata procedurii de deportare. ÎN ȚARA reclamantei se plânge că durata prelungită de recuperare a apartamentului său, în lipsa acordării de asistență publică, constituie o încălcare a dreptului său de proprietate. Este în discuție art. 1 din Protocolul nr. 1, care este formulat după cum urmează: Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de cerințele de protecție generală a ordinii publice. Curtea observă că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. De asemenea, recurenta se plânge de durata procedurii de expulzare. Este în cauză art. 6 alineatul (1) din Convenție, care este formulat după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul susține că etalonarea asistenței publice constituie o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar: art. 6 nu ar fi aplicabil, prin urmare, procedurii în litigiu. Recurenta, referindu-se la încheierea Curții pe această temă în cauza G.L. (G.L. c. Italia , nr. 22671/93, §§ 31-42), susține, pe de altă parte, că art. 6 alin. (1) este găsit în vigoare. Curtea reamintește, după cum subliniază reclamanta, că a tăiat deja problema aplicabilității art. 6 din Convenție la procedura italiană de expulzare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi menționată anterior, §§ 62-63). Pe fond, recurenta susține că durata procedurii de expulzare a fost în mod evident excesivă. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2000-12-07
0,97
COLANGELO contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 29671/96 présentée par Maria COLANGELO contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 7 décembre 2000 en une chambre composée de M. C.L
CtEDO 2000-06-22
0,97
L.Z. ET 2 AUTRES contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40188/98 présentée par L. Z. et 2 autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 juin 2000 en une chambre composée de M. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,96
VISCA contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36734/97 présentée par Marcella VISCA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,96
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
Sursă