CtEDO 07.12.2000 Auto

COLANGELO contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
07.12.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable;Partiellement recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
COLANGELO contre l'ITALIE (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 29671/96 prezentate de Maria COLANGELO împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 7 decembrie 2000 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Conforti Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska A.B. Baka Levits judecători M. E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 16 noiembrie 1995 și înregistrată la 3 ianuarie 1996, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ reclamanta este un cetățean italian, născut în 1944 și rezident la Milano. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Claudio Pirolina, avocat în baroul din Milano. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Recurenta este proprietara unui apartament în Milano, pe care l-a închiriat R.F. printr-un act autentic la 9 iulie 1986, reclamanta a acordat chiriașilor concediu și laasignat să se prezinte în fața instanței din Milano. Prin ordonanța din 15 octombrie 1986, care a devenit executorie la 20 octombrie 1986, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuiau eliberate până la 15 octombrie 1988 cel târziu. La 23 august 1989, reclamanta a indicat locatarului comanda de eliberare a apartamentului. La 15 septembrie 1989, ea i-a dat avizul că deportarea va fi executată la 20 octombrie 1989, prin intermediul ușierului judiciar. Între 20 octombrie 1989 și 26 iunie 1992, executorul judiciar a efectuat în zadar 14 tentative de expulzare la 20 octombrie 1989, 20 decembrie 1989, 26 februarie 1990, 15 iunie 1990, 25 iulie 1990, 29 octombrie 1990, 17 ianuarie 1991, 14 mai 1991, 18 iulie 1991, 9 septembrie 1991, 19 noiembrie 1991, 19 februarie 1992, 15 aprilie 1992, 26 iunie 1992. Octombrie 1992, reclamanta a făcut o declarație solemnă pe care avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul fiului ei. Între 16 octombrie 1992 și 9 mai 1996, executorul justiției a făcut 15 tentative de a-l revoca la 16 octombrie 1992, 18 ianuarie 1993, 16 aprilie 1993, 13 iulie 1993, 4 octombrie 1993, 17 decembrie 1993, 22 martie 1994, 10 Iunie 1994, 21 octombrie 1994, 16 februarie 1995, 26 mai 1995, 28 septembrie 1995, 19 decembrie 1995, 29 februarie 1996, 9 mai 1996. Toate aceste încercări s-au soldat cu un eșec, cu legile privind suspendarea sau cu normele privind executarea hotărârilor judecătorești care nu permit recurentei să beneficieze de ajutorul forței publice. La 26 septembrie 1996, recurenta a luat în posesie apartamentul în cauză, chiriașul land care a părăsit în mod voluntar. Dreptul intern relevant este descris în hotărârea Imobiliar Saffi c. Italia din 28 iulie 1999, care urmează să apară în Codul Oficial al Curții, §§ 18-35. GRIEF 6 alin. (1) din Convenția privind durata procedurii de expulzare. În observațiile sale din 4 octombrie 1999, reclamanta se plânge și de o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza încălcării dreptului său de proprietate. 6 alin. (1) din Convenție, a cărei parte relevantă este formulată după cum urmează Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Guvernul ridică două excepții de la cerere și susține, în primul rând, că art. 6 nu se aplică procedurii în litigiu. În cazul în care nu s-ar aplica art. 6 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1). Pe de altă parte, dispozițiile legislative aplicabile procedurii de deportare a locatarilor, destinate să facă față unor situații excepționale, nu stabilesc o dată limită pentru data la care se aplică procedura de deportare a locatarului; pe de altă parte, recurenta, referindu-se la încheierea Curții pe această temă în cauza Immobiliare Saffi, susține că art. 6 alin. (1) se aplică. Curtea reamintește, după cum subliniază reclamanta, că a stabilit deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura italiană de expulzare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi menționată anterior, §§ 62-63). Guvernul susține apoi că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne, deoarece a omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul de a-i acorda asistență publică. Recurenta susține că nu a fost în măsură să dea curs deciziei comisiei prefectale, deoarece comisia nu a răspuns niciodată cererii sale de acordare a forței publice. Curtea amintește că guvernul ridicase aceeași excepție în cauza Immobiliare Saffi și consideră că aceaceasta ar trebui respinsă din aceleași motive reținute în hotărârea în cauză (hotărârea Imobiliară Saffi menționată anterior, §§ 40-42). Pe fond, recurenta susține că durata procedurii de expulzare a fost în mod evident excesivă. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din convenție. În observațiile sale din data de 4 octombrie 1999, recurenta se plânge, de asemenea, de o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, din cauza faptului că durata prelungită de recuperare a apartamentului său este prelungită. Cu toate acestea, Curtea amintește că, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. Or, recurenta a ridicat această cauză pentru prima dată la 4 octombrie 1999, în timp ce a recuperat apartamentul la 26 septembrie 1996, adică cu mai mult de șase luni înainte de introducerea plângerii. Prin urmare, această parte a cererii este tardivă și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Declare Admisibilitatea motivului întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 Declară cererea admisibilă pentru surplus, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2000-12-14
0,97
CASTELLI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 30920/96 présentée par Maria CASTELLI contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 décembre 2000 en une chambre composée de M. C.L
CtEDO 2001-10-04
0,97
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,96
ZANNETTI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36377/97 présentée par Anna Maria ZANNETTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2000-06-22
0,96
L.Z. ET 2 AUTRES contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40188/98 présentée par L. Z. et 2 autres contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 22 juin 2000 en une chambre composée de M. C.L.
Sursă