CtEDO 04.10.2001 Auto

CARLONI ET BRUNI contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CARLONI ET BRUNI contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 35777/97 prezentate de Gianfranco CARLONI și de Anna Maria BRUNI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 4 octombrie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Fischbach Tsatsa-Nikolovska, domnii Levits, Kovler judecători Del Tufo judecător ad-hoc domnul E. Fribergh grefier Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 23 decembrie 1996 și înregistrată la 25 aprilie 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, pronunță următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamanții sunt doi cetățeni italieni, născuți în 1947 și, respectiv, 1946 și rezidenți în Florența. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Vulpitta, avocat în baroul Florenței. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții au deținut un apartament în Florența, care fusese închiriat de E.M. printr-un act: 26 noiembrie 1987, reclamanții au comunicat locatarului un aviz de concediu și au depus mărturie în fața instanței din Florența. printr-o ordonanță din 16 decembrie 1987, care a devenit executorie la 21 decembrie 1987 În ianuarie 1988, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuie eliberate până la 31 decembrie 1988 cel târziu. La 29 aprilie 1989, reclamanții au făcut o declarație solemnă că au avut nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. La 25 mai 1989, reclamanții au însemnat chiriașului comanda de eliberare a apartamentului. La 7 iunie 1989, ei i-au comunicat că expulzarea va fi executată la 7 august 1989 prin executor judecătoresc. Între 7 august 1989 și 4 iunie 1998, executorul justiției a avut loc la nouăsprezece tentative de expulzare care s-au soldat cu un eșec, în timp ce cei care nu au obținut sprijinul public în executarea deportării. Prin aplicarea articolului 6 din Legea nr. 348/98, în iulie 1999, chiriașul a solicitat instanței civile din Florența să stabilească din nou data la care a fost executată executarea ordinului de deportare. Data la care executarea a fost stabilită la 14 martie 2001 în temeiul intrării în vigoare a Legii nr. 388 din 23 În decembrie 2000, locatarul a solicitat tribunalului civil din Florența să stabilească o nouă dată pentru executarea ordinului de deportare. Conform informațiilor furnizate de solicitanți la 7 mai 2001, data execuției nu a fost încă stabilită. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng de posibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul. De asemenea, reclamanții se plâng, în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție, de durata procedurii de expulzare și de dreptul lor de acces la o instanță. (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul art. Guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de cerințele de protecție generală a ordinii publice. Guvernul susține că nivelul de ocupare a forței publice constituie o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar: prin urmare, art. 6 nu ar fi aplicabil procedurii în litigiu. Curtea reamintește, după cum subliniază recurentele, că a stabilit deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura de deportare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 27743/93, §§ 62-63, CEDH 1999-V). Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul la proprietate al reclamanților nu pare disproporționată. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că termenul pentru acordarea de asistență publică este justificat de protecția interesului public. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu mai este competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele execuțiilor trebuie stabilite de instanță. Reclamanții subliniază că întârzierea în executarea procedurii de încuviințare a instanței din Florența constituie o încălcare a dreptului lor de a avea acces la o instanță de judecată. Reclamanții subliniază că refuzul de către administrația de a executa ordinul de încuviințare emis de judecător a constituit un obstacol în calea puterii magistraturii. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,97
LOSANNO ET VANACORE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36149/97 présentée par Angelo LOSANNO et Marianna VANACORE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre
CtEDO 2001-10-04
0,97
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2001-10-04
0,97
M.N. et C.D.A. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35243/97 présentée par M.N. et C.D.A. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,97
AUDITORE contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35550/97 présentée par Bruno AUDITORE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
Sursă