CtEDO 04.10.2001 Auto

LOSANNO ET VANACORE contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
04.10.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LOSANNO ET VANACORE contre l'ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 36149/97 prezentate de Angelo LOSANNO și Marianna VANACORE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 octombrie 2001 într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Bonello Fischbach Tsatsa-Nikolovska, domnii Levits, Kovler judecători Del Tufo judecător ad-hoc domnul E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 7 aprilie 1997 și înregistrată la 20 mai 1997, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții sunt doi resortisanți italieni, născuți în 1920 și, respectiv, 1919 și care își au reședința în Pomigliano d mails (Naples). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul U. Lerro, avocat în baroul din Napoli. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamanții au deținut un apartament în S. Giorgio a Cremano, pe care l-au închiriat în I.M. și G.S. printr-un act Printr-o ordonanță din 23 septembrie 1987, care a devenit executorie în aceeași zi, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuie eliberate până la 31 decembrie 1989 cel târziu. La 23 mai 1990, reclamanții au făcut o declarație solemnă că aveau nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. La 11 iunie 1990, reclamanții au însemnat chiriașilor comanda de a elibera apartamentul. La 26 iulie 1990, li s-a comunicat că expulzarea va fi executată la 5 septembrie 1990 prin intermediul unui executor al justiției. În septembrie 1990 și 28 aprilie 1997, executorul justiției a avut loc la douăzeci și unu de încercări de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat, cei care nu au obținut ajutorul forței publice în executarea deportării. La începutul lunii noiembrie 1997, chiriașii au părăsit locul. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamanții se plâng că obligația de a-și recupera apartamentul constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate. De asemenea, în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata procedurii de deportare. Reclamanții subliniază că refuzul din partea administrației de a executa ordinul de expulzare emis de judecător a constituit un obstacol în calea puterii magistraturii. Guvernul susține că tribunalele nu au epuizat căile de atac interne. Ei ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență publică. Reclamanții denunță lipsa unei căi de atac interne și susțin că prefectul nu a luat niciodată o decizie în materia refuzului de a acorda asistență publică. Curtea amintește că a respins deja această obiecie în cauza Immobiliare Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motive să deroge de la concluziile sale anterioare, la data la care guvernul trebuie, prin urmare, să fie respins. Guvernul susține că emanciparea asistenței publice constituie o etapă administrativă care se află în afara procesului judiciar: art. 6 nu ar fi, prin urmare, aplicabil procedurii în litigiu. Curtea amintește, după cum subliniază reclamanții, că a stabilit deja problema aplicabilității articolului 6 din Convenție la procedura de deportare a chiriașilor (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia citată anterior, §§ 62-63). Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul la proprietate al reclamanților nu pare disproporționată. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, această parte a cererii nu poate fi declarată în mod vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-10-04
0,97
M.N. et C.D.A. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35243/97 présentée par M.N. et C.D.A. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L.
CtEDO 2001-10-04
0,97
CARLONI ET BRUNI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35777/97 présentée par Gianfranco CARLONI et Anna Maria BRUNI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une cham
CtEDO 2001-10-04
0,97
P.M. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 34998/97 présentée par P.M. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2001-10-04
0,97
C. s.r.l. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36112/97 présentée par C. s.r.l. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Roza
CtEDO 2001-10-04
0,97
ZANNETTI contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 36377/97 présentée par Anna Maria ZANNETTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM.
Sursă