CASE OF LOFFLER v. AUSTRIA (No. 2)
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1 with regard to the length of the proceedings;Inadmissible under Art. 6-1 with regard to the fairness of the proceedings;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
CASE OF LOFFLER v. AUSTRIA (No. 2) (CtEDO, 2004)
Reclamantul s-a născut în 1944 și trăiește în Linz. La 10 aprilie 1986 Curtea Regională de la Linz a instituit anchete preliminare cu privire la suspiciunile de crimă împotriva reclamantului și l-a retras în custodie. La 31 martie 1987, un Curte de Assize (Geschworenengericht) la Curtea Regională de la Linz (Landesgericht) a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la 18 ani de închisoare. La 15 septembrie 1987, Curtea Supremă (Oberster Gerichtshof) a respins motivul reclamantului de nulitate și recurs împotriva sentinței. La 6 septembrie 1990, reclamantul a solicitat reluarea procedurii penale împotriva acestuia. La o dată neespecificată, Curtea regională Linz a respins această cerere. La 15 iunie 1992, Curtea de Apel din Linz (Oberlandesgericht) a acordat recursul reclamantului și a redeschis procedura penală împotriva acestuia. La 23 iunie 1992, reclamantul a fost eliberat. Au fost instituite noi anchete preliminare împotriva acestuia. La 10 mai 1993, reclamantul a instituit o procedură oficială de răspundere (Amtshaftung) împotriva Republicii Austria. El a solicitat compensarea pentru daune cauzate de condamnarea sa, care a fost anulată, și detenția sa care a durat aproximativ șase ani și două luni. El a depus în continuare o cerere de asistență juridică. La 6 iunie 1993, cazul a fost transferat Curții Regionale Steyr. Republica Austria a depus ulterior un recurs împotriva hotărârii de ordonare a delegației. La 12 iulie 1993, Republica Austria și-a retras recursul. La 19 august 1993, Republica Austria a depus o declarație de apărare. 10. La 6 septembrie 1993, judecătorul Prezidențial al Curții Regionale Steyr a respins cererea reclamantului de ajutor judiciar. 11. La recursul reclamantului, Curtea de Apel a anulat această decizie. 12. La 12 octombrie 1993, Curtea Regională Steyr a acordat reclamantului o cerere de asistență juridică. 13. Între timp, la 27 septembrie 1993, Curtea Regională a respins cererile depuse de reclamant. La 15 martie 1994, Curtea Regională Steyr a pronunțat o audiere și a suspendat procedura oficială de răspundere, în timp ce procedura penală împotriva reclamantului era încă în așteptare. Reclamantul a contestat această decizie. La 10 august 1994, Curtea de Apel a respins acest recurs. 16. La 29 august 1996, Curtea Assize a achitat reclamantul acuzației de crimă, dar și-a respins cererea de compensare pentru detenție (Haftentschädigung) în temeiul Legii de compensare a procedurilor penale (Strafrechtliches Entschädigungsgesetz). 17. La 6 noiembrie 1996, Curtea de Apel a permis recursul reclamantului și a declarat că reclamantul a avut dreptul la o compensație în temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) și al articolului 1 litera (c) din Legea privind compensarea de procedură penală. 18. La 4 septembrie 1996, Curtea regională Steyr a hotărât să continue procedura oficială de răspundere. 19. Între timp, la 11 martie 1996, reclamantul a instituit o nouă procedură oficială de răspundere. La 28 iunie 1996, Curtea de Apel a transferat cazul la Curtea Regională Steyr. La 3 octombrie 1996, Curtea Supremă a respins recursul Republicii Austria. 20. La 7 decembrie 1996, Curtea Regională Steyr a hotărât să se alăture procedurii oficiale de răspundere. 21. La 11 martie 1997, Curtea Regională Steyr a constatat că judecătorul competent a fost prejudecat și alocat cazul unui alt judecător. 22. La 25 iunie, 8 octombrie 1997 și 15 octombrie 1998, Curtea Civilă Regională Steyr a organizat audieri. La audiere din 25 iunie 1997, reclamantul a susținut că, de asemenea, afirmația sa se bazează pe Legea privind compensarea de procedură penală. 23. La 14 septembrie 1998, reclamantul și-a prelungit cererea. 24. La 11 martie 1999, Curtea Regională Steyr a permis parțial cererea reclamantului și i-a acordat compensarea ATS 42.912. Reclamantul și Republica Austria au făcut apel împotriva acestei hotărâri. 25. La 9 iulie 1999, Curtea Supremă a delegat cazul la Curtea de Apel din Viena. 26. La 18 octombrie 1999, Curtea de Apel din Viena a permis recursul reclamantului pentru deficiențe procedurale și a trimis cazul la instanța de primă instanță. 27. La 18 noiembrie 1999, Curtea Supremă a transferat cazul la Curtea Regională din Viena. 28. La 28 februarie 2000, reclamantul a solicitat Curții Supreme să transfere cazul la Curtea Regională Steyr. La 10 martie 2000, Curtea Supremă a respins cererea reclamantului. 29. La 24 mai 2000, Curtea Regională de la Viena a organizat o audiere și a hotărât să numească un expert pentru a evalua pierderea câștigurilor reclamantului. La 1 octombrie 2000, Curtea Regională de la Viena a numit un expert pentru a evalua pierderea veniturilor reclamantului și a ordonat-o să prezinte avizul expert în termen de trei luni. 31. La 22 februarie 2001, expertul a solicitat Curtea Regională pentru o prelungire a termenului. Curtea Regională a acordat cererea în aceeași zi. 32. La 25 mai 2001, reclamantul a depus o cerere în temeiul articolului 91 din Legea Curții (Gerichtsorganismsgesetz) pentru stabilirea unui termen pentru eliberarea avizului expert și a unei audieri care urmează să aibă loc. 33. La 29 mai 2001, expertul și-a prezentat avizul. 34. La 25 iunie 2001, Curtea de Apel din Viena a respins cererea reclamantului în temeiul articolului 91 din Legea Curții. 35. La 11 decembrie 2001, Curtea Regională a desfășurat o audiere, care, la cererea reclamantului, a ordonat expertului să completeze avizul expertului în termen de trei luni. 36. La 20 martie 2002, reclamantul a depus din nou o cerere în temeiul articolului 91 din Legea Curții pentru stabilirea unui termen pentru eliberarea avizului expert. 37. La 29 martie și la 4 aprilie 2002, Curtea Regională a solicitat expertului să își prezinte avizul. La 10 aprilie 2002, expertul și-a depus avizul. 38. La 5 iunie 2002, Curtea de Apel din Viena a respins cererea reclamantului în temeiul articolului 91 din Legea Curții. 39. La cererea reclamantului, la 10 iulie 2002, Curtea Regională a numit un alt expert pentru a evalua pierderea veniturilor reclamantului în termen de trei luni. La 10 decembrie 2002, noul expert și-a prezentat avizul. 40. La 10 martie 2003, Curtea Regională a desfășurat o audiere. 41. La 29 iulie 2003, Curtea Regională a dat o hotărâre parțială (Teilurteil) și a acordat reclamantului compensații în valoare de aproximativ 236 000 €, precum și o casă lunară. La o dată neespecificată, a decis noua cerere a reclamantului. 42. Procedura de recurs în fața Curții de Apel din Viena este încă în așteptare.