MUSHIMIYIMANA v. the NETHERLANDS

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 38965/02 de către MUSHIMIYIMANA vizată împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 9 martie 2004 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Președintele Costa Loucaides Bîrsan Jungwiert Butkevych dna Thomassen dna Mularoni, judecători și dna S. Dollé grefier având în vedere cererea de mai sus introdusă la 1 noiembrie 2002, Având în vedere scrisoarea din 28 noiembrie 2003 primită de la Guvernul respondent și scrisoarea din 28 ianuarie 2004 primită de la solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Aimable Mushimiyimana, este un național rwandez, născut în 1976 și locuiește în Amsterdam. El este reprezentat în fața Curții de către dl Ph.J. Schüller, avocat practicant la Amsterdam. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Solicitarea reclamantului de azil în Țările de Jos a fost refuzată, decizia finală a fost luată de Curtea Regională de la Haga la Amsterdam la 2 mai 2002. La 28 noiembrie 2003, Guvernul contestat a informat Curtea că reclamantul va fi acordat un permis de ședere în scopul azilului. Într-o scrisoare din 28 ianuarie 2004, reclamantul a informat Curtea că dorește să își retragă cererea. Reclamantul s-a plâns inițial că expulzarea sa în Ruanda va încălca drepturile sale în temeiul articolului 3 din Convenție. El s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 13 că nu a fost furnizat un remediu eficace împotriva expulzării sale. Reclamantul s-a plâns că expulzarea sa în Ruanda va fi contrară articolului 3 din Convenție și că, în încălcarea articolului 13 din Convenție, nu a avut un remediu eficace la dispoziția sa. Cu toate acestea, Curtea remarcă că reclamantul a fost acum acordat azil în Țările de Jos, că nu mai este supus unei ordine de expulsie și că, din acest motiv, nu intenționează să își continue cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din convenție, Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amenzi , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 38965/02

by Aimable MUSHIMIYIMANA

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 9

March

2004 as a Chamber composed of

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

K.

Jungwiert

,

Mr

V.

Butkevych

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mrs

A.

Mularoni,

judges

,

and

Mrs

S. Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application introduced on 1 November 2002,

Having regard to the letter of 28 November 2003 received from the respondent Government and the letter of 28 January 2004 received from the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Aimable Mushimiyimana, is a Rwandan national, who was born in 1976 and lives in Amsterdam. He is represented before the Court by Mr Ph.J. Schüller, a lawyer practising in Amsterdam.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant's request for asylum in the Netherlands was refused, the final decision having been taken by the Regional Court of the Hague sitting in Amsterdam on 2 May 2002.

On 28 November 2003, the respondent Government informed the Court that the applicant would be granted a residence permit for the purposes of asylum. In a letter of 28 January 2004, the applicant informed the Court that he wished to withdraw his application.

COMPLAINTS

The applicant originally complained that his expulsion to Rwanda would violate his rights under Article 3 of the Convention. He also complained under Article 13 that he had not been provided with an effective remedy against his expulsion.

THE LAW

The applicant complained that his expulsion to Rwanda would be contrary to Article 3 of the Convention and that, in violation of Article 13 of the Convention, he had not had an effective remedy at his disposal. However, the Court notes that the applicant has now been granted asylum in the Netherlands, that he is thus no longer subject to an expulsion order and that, for this reason, he does not intend to pursue his application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (a and b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President