HAGHI v. THE NETHERLANDS

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 69329/01 de către Mohammad Reza HAGHI împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 19 octombrie 2004 ca secțiune compusă din: J.-P. Președintele Costa A.B. Baka Loucaides Bîrsan dna Thomassen Ugrekhelidze dna Mularoni, judecători și Dl. T.L. având în vedere cererea depusă la 3 mai 2001, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, având în vedere scrisoarea din 20 septembrie 2004 primită de guvern și scrisoarea din 27 septembrie 2004 primită de către solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Mohammad Reza Haghi, este un cetățen iranian născut în 1974 și trăiește în Arnhem. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl P.L.M.P. van Aalst, un avocat practicant în Arnhem. Circumstanțele cazului Faptele cazului, prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a solicitat azil în Țările de Jos la 26 octombrie 1998. Procedura privind cererea sa este încă în curs de întârziere. Reclamantul a depus ulterior, de asemenea, o cerere de permis de ședere având în vedere expirarea timpului preluat de procedura de azil. După refuzul inițial, această cerere a fost acordată la 30 septembrie 2003. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 3 din Convenție că expulzarea sa către Iran îl va expune la un risc real de tortură sau tratamente inumane sau degradante. El s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 că a fost privat de posibilitatea de a prezenta argumentele sale în temeiul articolului 3 la un tribunal independent și imparțial. Reclamantul se plângea inițial că expulziarea sa către Iran ar fi contrar articolului 3 din Convenție (interdicția de a se trata cu nedreptăți grave) și că cererea de azil nu a primit o audiere corectă, în contravenție cu art. 6 § 1 din Convenție. Cu toate acestea, reclamantul a fost autorizat să rezidă în Țările de Jos și dorește să-și retragă cazul. constată, prin urmare, că el nu mai este supus unei ordine de expulsie și că, din acest motiv, el nu intenționează să își urmeze cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ și b) din Convenție, Curtea este de părere că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 §§ 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 69329/01

by Mohammad Reza HAGHI

against the Netherlands

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 19

October

2004 as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mrs

W.

Thomassen

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Mrs

A.

Mularoni,

judges

,

and Mr T.L.

Early

,

Deputy

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 3 May 2001,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having regard to the letter of 20 September 2004 received from the Government and the letter of 27 September 2004 received from the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mohammad Reza Haghi, is an Iranian national who was born in 1974 and lives in Arnhem. He was represented before the Court by Mr P.L.M.P. van Aalst, a lawyer practising in Arnhem.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

The applicant applied for asylum in the Netherlands on 26 October 1998. The proceedings on his application are currently still pending. The applicant subsequently also lodged a request for a residence permit in view of the lapse of time taken up by the asylum proceedings. After an initial refusal, this request was granted on 30 September 2003.

COMPLAINTS

The applicant originally complained under Article 3 of the Convention that his expulsion to Iran would expose him to a real risk of torture or inhuman or degrading treatment. He further complained under Article 6 that he had been deprived of the possibility to present his arguments under Article 3 to an independent and impartial tribunal.

THE LAW

The applicant originally complained that his expulsion to Iran would be contrary to Article 3 of the Convention (the prohibition on serious ill-treatment) and that his request for asylum had not received a fair hearing, contrary to Article 6 § 1 of the Convention. However, the applicant has now been allowed to reside in the Netherlands and wishes to withdraw his case.

The Court

notes that he is thus no longer subject to an expulsion order, and that, for this reason, he does not intend to pursue his application. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 a) and b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

T.L. Early

J.-P. Costa

Deputy Registrar

President