SAFAWY BAYAT v. THE NETHERLANDS

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 7233/02 de Hesam SAFAWY BAYAT împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 8 iulie 2003 în calitate de Cameră compusă de J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych, dna Thomassen Ugrekhelidze, judecători și dna S. Dollé Secțion grefier Având în vedere cererea depusă la 18 februarie 2002, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Hesam Safawy Bayat, este un național iranian, care s-a născut în 1963 și locuiește în prezent în Amsterdam. El este reprezentat în fața Curții de către dl M. Ferschtman, un avocat practicant la Amsterdam, precum și de soțul său, dna I. Carlsen.

Circumstanțele cauzei Pot fi rezumate ca urmare. Reclamantul a formulat trei cereri de azil și/sau un permis de reședință pentru motive umanitare convingătoare, urmată de o cerere de reexaminare a refuzului final. Între timp, la 7 mai 2002, reclamantul s-a căsătorit cu un cetățean norvegian cu statut de imigrant stabilit în Țările de Jos. La 14 iunie 2002 reclamantul a solicitat un permis de ședere în scopul specific al „reuniunii familiale cu un resortisan al comunității active din punct de vedere economic”. După refuzul inițial, reclamantul a fost concediat să rămână în Țările de Jos în acest scop la 31 martie 2003. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolelor 2 și 3 din Convenție că expulzarea sa către Iran îl va expune la un risc real de moarte, tortura sau tratamente inumane sau degradante.

Reclamantul s-a plâns că expulzarea sa către Iran ar fi contrar articolelor 2 și 3 din Convenție, care protejează dreptul la viață și liberă de tortură sau de la tratamente sau pedepsele inumane sau degradante. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul a fost autorizat acum să rezidă în Țările de Jos și că nu mai este supus unei decizii de expulzare. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 alineatul (1) literele (b) și (c) din convenție, Curtea consideră că această chestiune a fost soluționată și că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii.

Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

DECISION Application no. 7233/02 by Hesam SAFAWY BAYAT against the Netherlands The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 July 2003 as a Chamber composed of Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr Gaukur Jörundsson , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs W. Thomassen , Mr M. Ugrekhelidze, judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 February 2002, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Hesam Safawy Bayat, is an Iranian national, who was born in 1963 and is currently residing in Amsterdam.

He is represented before the Court by Mr M. Ferschtman, a lawyer practising in Amsterdam, as well as by his spouse, Ms I. Carlsen. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant made three unsuccessful requests for asylum and/or a residence permit for compelling humanitarian reasons, followed by a request for reconsideration of the final refusal. In the meantime, on 7 May 2002, the applicant married a Norwegian national with settled immigrant status in the Netherlands. On 14 June 2002 the applicant requested a residence permit for the specific purpose of “family reunion with an economically active community national”.

After an initial refusal, the applicant was granted leave to remain in the Netherlands for this purpose on 31 March 2003. COMPLAINT The applicant originally complained under Articles 2 and 3 of the Convention that his expulsion to Iran would expose him to a real risk of death, torture or inhuman or degrading treatment. THE LAW The applicant complained that his expulsion to Iran would be contrary to Articles 2 and 3 of the Convention, which protect the right to life and freedom from torture or to inhuman or degrading treatment or punishment. However, the Court notes that the applicant has now been allowed to reside in the Netherlands and that he is thus no longer subject to an expulsion order.

In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 (b and c) of the Convention, the Court is of the opinion that the matter has been resolved and that it is no longer justified to continue the examination of the application. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President