Shinipouryan împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 17499/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 septembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Caflisch Bîrsan dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky dna Gyulumyan Myjer, judecători și dl grefier al Secțiunii Berger, având în vedere cererea depusă la 5 iunie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Forough Shinipouryan, este un național iranian, născut în 1964 și locuiește în Sneek. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl J.C. van Zundert, un avocat practicant la Rotterdam. Guvernul contestat a fost reprezentat de agenții lor, dna J. Schukking și dl R.A.A.

Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Țările de Jos în ianuarie 1994, împreună cu cei doi copii ei, care s-au născut în 1990 și, respectiv, în 1992. Soțul ei s-a alăturat acestora în martie 1994. Un al treilea copil s-a născut reclamantului și soțul ei în 1999. Familia a solicitat azil în Țările de Jos de două ori, dar de ambele ori cererile lor au fost respinse. În sfârșit, la 20 iunie 2000, soțul și copiii reclamantului au fost acordate un permis de ședere în temeiul unui regulament special în conformitate cu care au respins reclamanții iranieni de azil, care au solicitat azil mai mult de trei ani anterior, ar putea fi acordat un permis de ședere, cu condiția ca o serie de condiții să fie îndeplinite.

Acest regulament a fost introdus având în vedere incertitudinea și confuzia în ceea ce privește politica autorităților Țărilor de Jos în ceea ce privește reclamanții de azil iranieni, o situație care a existat de un timp considerabil. Soțul reclamantului și copiii ei au obținut, de asemenea, naționalitatea Țărilor de Jos. Reclamantul nu a fost acordat un astfel de permis de reședință având în vedere faptul că a avut în două ocazii, în 1994 și 1995, acorduri acceptate (transactive propuse de un procuror public. Aceste ocazii implică că, în cazul în care reclamantul a plătit o amendă, procedurile penale nu ar fi fost îndreptate împotriva ei pe acuzații de furt de magazine. În fiecare ocazie, reclamantul a plătit 100 de flori Țările de Jos (45 euro).

Cu toate acestea, la 31 ianuarie 2005, Guvernul a informat Curtea că, la cererea sa, reclamantul va fi acordat un permis de ședere. Într-o scrisoare adresată Curții din 3 martie 2005, reclamantul a indicat că dorește acum să retragă cererea. Reclamantul s-a plângut inițial în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzul de a o permite să rezidă în Țările de Jos constituie o ingerință disproporționată cu dreptul ei la respectarea vieții sale de familie. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns inițial că refuzul autorităților Țările de Jos să-i permită să rezidă în țara respectivă a fost încălcarea articolului 8 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul va fi acum acordat un permis de ședere și că dorește să retragă cererea.

În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 § 1 a) și b) din Convenție, Curtea este de părere că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančıč Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 17499/03 by Forough SHINIPOURYAN against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 8 September 2005 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr L. Caflisch , Mr C. Bîrsan , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr V. Zagrebelsky , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 5 June 2003, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mrs Forough Shinipouryan, is an Iranian national, who was born in 1964 and lives in Sneek.

She was represented before the Court by Mr J.C. van Zundert, a lawyer practising in Rotterdam. The respondent Government were represented by their Agents, Ms J. Schukking and Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. The applicant entered the Netherlands in January 1994, together with her two children, who had been born in 1990 and 1992 respectively. Her husband joined them in March 1994. A third child was born to the applicant and her husband in 1999. The family applied for asylum in the Netherlands twice, but both times their requests were rejected. Finally, on 20 June 2000, the applicant’s husband and children were granted a residence permit pursuant to a special regulation according to which rejected Iranian asylum seekers, who had applied for asylum more than three years previously, could be granted a residence permit, provided a number of conditions were met.

This regulation was introduced in view of the uncertainty and confusion surrounding the policy of the Netherlands authorities in relation to Iranian asylum seekers, a situation that had existed for some considerable time. The applicant’s husband and her children have since also obtained Netherlands nationality. The applicant was not granted such a residence permit in view of the fact that she had on two occasions, in 1994 and 1995, accepted deals ( transactie ) proposed by a public prosecutor. These deals entailed that, if the applicant paid a fine, criminal proceedings would not be brought against her on charges of shoplifting. On each occasion the applicant had paid 100 Netherlands guilders (45 euros).

However, on 31 January 2005 the Government informed the Court that the applicant would, upon her request, be granted a residence permit. In a letter to the Court of 3 March 2005, the applicant indicated that she now wished to withdraw the application. COMPLAINT The applicant originally complained under Article 8 of the Convention that the refusal to allow her to reside in the Netherlands constituted a disproportionate interference with her right to respect for her family life. THE LAW The applicant originally complained that the refusal of the Netherlands authorities to allow her to reside in that country was in breach of Article 8 of the Convention. The Court notes, however, that the applicant will now be granted a residence permit and that she wishes to withdraw the application.

In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 a) and b) of the Convention, the Court is of the opinion that it is no longer justified to continue the examination of the case. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Boštjan M. Zupančıč Registrar President