CtEDO 08.09.2005 Auto

SHINIPOURYAN v. THE NETHERLANDS

RESPONDENT
NLD
HOTĂRÂRE
08.09.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SHINIPOURYAN v. THE NETHERLANDS (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 17499/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 septembrie 2005 în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Caflisch Bîrsan dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky dna Gyulumyan Myjer, judecători și dl grefier al Secțiunii Berger, având în vedere cererea depusă la 5 iunie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Forough Shinipouryan, este un național iranian, născut în 1964 și locuiește în Sneek. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl J.C. van Zundert, un avocat practicant la Rotterdam. Guvernul contestat a fost reprezentat de agenții lor, dna J. Schukking și dl R.A.A. Böcker, din Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a intrat în Țările de Jos în ianuarie 1994, împreună cu cei doi copii ei, care s-au născut în 1990 și, respectiv, în 1992. Soțul ei s-a alăturat acestora în martie 1994. Un al treilea copil s-a născut reclamantului și soțul ei în 1999. Familia a solicitat azil în Țările de Jos de două ori, dar de ambele ori cererile lor au fost respinse. În sfârșit, la 20 iunie 2000, soțul și copiii reclamantului au fost acordate un permis de ședere în temeiul unui regulament special în conformitate cu care au respins reclamanții iranieni de azil, care au solicitat azil mai mult de trei ani anterior, ar putea fi acordat un permis de ședere, cu condiția ca o serie de condiții să fie îndeplinite. Acest regulament a fost introdus având în vedere incertitudinea și confuzia în ceea ce privește politica autorităților Țărilor de Jos în ceea ce privește reclamanții de azil iranieni, o situație care a existat de un timp considerabil. Soțul reclamantului și copiii ei au obținut, de asemenea, naționalitatea Țărilor de Jos. Reclamantul nu a fost acordat un astfel de permis de reședință având în vedere faptul că a avut în două ocazii, în 1994 și 1995, acorduri acceptate (transactive propuse de un procuror public. Aceste ocazii implică că, în cazul în care reclamantul a plătit o amendă, procedurile penale nu ar fi fost îndreptate împotriva ei pe acuzații de furt de magazine. În fiecare ocazie, reclamantul a plătit 100 de flori Țările de Jos (45 euro). Cu toate acestea, la 31 ianuarie 2005, Guvernul a informat Curtea că, la cererea sa, reclamantul va fi acordat un permis de ședere. Într-o scrisoare adresată Curții din 3 martie 2005, reclamantul a indicat că dorește acum să retragă cererea. Reclamantul s-a plângut inițial în temeiul articolului 8 din Convenție că refuzul de a o permite să rezidă în Țările de Jos constituie o ingerință disproporționată cu dreptul ei la respectarea vieții sale de familie. HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns inițial că refuzul autorităților Țările de Jos să-i permită să rezidă în țara respectivă a fost încălcarea articolului 8 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul va fi acum acordat un permis de ședere și că dorește să retragă cererea. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 37 § 1 a) și b) din Convenție, Curtea este de părere că nu mai este justificat să continue examinarea cazului. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančıč Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă