SOKRATIAN v. THE NETHERLANDS

Decizia nr. 41/03 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 8 septembrie 2005 ca secțiune compusă din: B.M. Zupančič Președintele Caflisch Bîrsan dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky dna Gyulumyan Myjer , judecători și dl Berger , grefierul secțiunii , având în vedere cererea depusă la 30 decembrie 2002, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile transmise de solicitant, având în vedere observațiile prezentate de guvernul armenian, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Marine Sokratian, este un național armenian, care s-a născut în 1957 și se află în prezent în Winschoten. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl R.J.

Hamerslag, un avocat practicant la Amsterdam. Guvernul contestat este reprezentat de dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. După ce a intrat în Țările de Jos în 1994, reclamantul și fiul său, care s-au născut în 1988, au făcut trei încercări nefruntate de a fi acordate fie azil, fie un permis de ședere din motive legate de problemele psihologice ale reclamantului pentru care, a afirmat ea, nu ar putea primi tratament în Armenia. La 2 iunie 2005, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că reclamantul a fost eliberat un permis de ședere. Reclamantul s-a plâns inițial că expulzarea sa în Armenia ar fi contrar articolului 3 din Convenție și că, în încălcarea articolului 13 din Convenție, ea nu a avut un remediu eficace la dispoziția sa.

Cu toate acestea, Curtea constată că reclamantul a primit acum un permis de ședere. În aceste circumstanțe și având în vedere art. 1 b din Convenție, Curtea este de părere că această chestiune a fost rezolvată și că nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului definită în Convenția și în Protocolurile sale care necesită continuarea examinării cererii. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančıč Președintele grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 41/03 by Marine SOKRATIAN against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 8 September 2005 as a Chamber composed of: Mr B.M. Zupančič , President , Mr L. Caflisch , Mr C. Bîrsan , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr V. Zagrebelsky , Mrs A. Gyulumyan , Mr E. Myjer, judges , and Mr V. Berger , Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 30 December 2002, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having regard to the comments submitted by the Armenian Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Ms Marine Sokratian, is an Armenian national, who was born in 1957 and is currently residing in Winschoten.

She is represented before the Court by Mr R.J. Hamerslag, a lawyer practising in Amsterdam. The respondent Government are represented by Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. Having entered the Netherlands in 1994, the applicant and her son, who was born in 1988, made three unsuccessful attempts to be granted either asylum or a residence permit for reasons related to the applicant’s psychological problems for which, she claimed, she would be unable to receive treatment in Armenia. On 2 June 2005 the applicant’s representative informed the Court that the applicant had been issued a residence permit.

COMPLAINTS The applicant complained that her expulsion to Armenia would be in breach of Article 3 of the Convention. She further complained that she had not had an effective remedy as guaranteed by Article 13 of the Convention. THE LAW The applicant originally complained that her expulsion to Armenia would be contrary to Article 3 of the Convention and that, in violation of Article 13 of the Convention, she had not had an effective remedy at her disposal. However, the Court notes that the applicant has now been granted a residence permit. In these circumstances, and having regard to Article 37 § 1 b of the Convention, the Court is of the opinion that the matter has been resolved and that it is no longer justified to continue the examination of application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights defined in the Convention and its Protocols which require the examination of the application to be continued. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Boštjan M. Zupančıč Registrar President