Bado împotriva Slovaciei

Publicat la 28 august 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cererea nr. 23445/21 Mikuláš BADO împotriva Slovaciei depusă la 28 aprilie 2021 a comunicat la 10 iulie 2023 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la repercusiunile asupra libertății de circulație a măsurilor luate în Slovacia în răspuns la răspândirea virusului SARS‐CoV‐2 care cauzează COVID-19. În special, la 1 octombrie 2020 Guvernul Republicii Slovace a declarat stare de urgență și aceaceasta a fost urmată de alte rezoluții ale Guvernului și decretelor ( vyhláška ) ale Autorității de Sănătate Publică ( Úrad verejného zdravotníctva ) din Slovacia, restricționând libertatea de circulație și impunând alte limitări și extinderea și ajustarea regimului existent.

Printre altele, a fost impusă o blocare cu excepții pentru scopuri desemnate și sub diverse condiții, inclusiv a trecut un test COVID-19 cu un rezultat negativ, în timp ce aceste teste au fost valabile pentru o Reclamantul nu a suferit nici un test și, prin urmare, nu a putut beneficia de această excepție. El se plânge că face această excepție dependentă de a fi supusă în mod repetat unui test medical care ar constitui în sine un test medical interferencia cu drepturile protejate în temeiul articolului 8 din Convenție a fost nelegitim, disproporționat și discriminatoriu. În măsura în care astfel de acorduri rezultă din decreturile Autorității pentru Sănătate Publică, nu exista nici un remediu pentru protecția drepturilor sale.

Cererea pune întrebări în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 și articolele 14 și 13 din Convenție. A existat o restricție asupra dreptului reclamantului la libertatea de circulație, garantată prin art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4? În special, a fost această restricție în conformitate cu legea și necesară în ceea ce privește art. 2 § 3 din Protocolul nr. 4, având în vedere pandemia COVID-19 și necesitatea de a proteja sănătatea populației? Care este marja de apreciere a statului în acest context? Autoritățile au avut în vedere sau considerat orice măsuri mai puțin severe în acest caz pentru a atinge obiectivul urmărit? Reclamantul a suferit discriminări în exercitarea dreptului său la libertatea de circulație în raport cu persoanele care au suferit teste COVID-19 cu un rezultat negativ, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție?

Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4, astfel cum este prevăzut la art. 13 din Convenție? Dacă este cazul, a epuizat acest remediu pentru a respecta cerințele articolului 35 § 1 din Convenție?

Published on 28 August 2023

FIRST SECTION

Application no. 23445/21 Mikuláš BADO against Slovakia lodged on 28 April 2021 communicated on 10 July 2023

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the repercussions on the applicant’s freedom of movement of the measures taken in Slovakia in response to the spreading of the SARS‑CoV‑2 virus that causes COVID-19. In particular, on 1 October 2020 the Government of the Slovak Republic declared a state of emergency and this was followed by other resolutions of the Government and decrees ( vyhláška ) of the Public Health Authority ( Úrad verejného zdravotníctva ) of Slovakia, restricting the freedom of movement and imposing other limitations and extending and adjusting the existing regime. Among others, a lockdown was imposed with exceptions for designated purposes and subject to various conditions, including having passed a COVID-19 test with a negative result, while such tests were valid for a limited time and had accordingly to be re-taken.

The applicant did not undergo any testing and therefore could not benefit from the given exception. He complains that making the said exception dependant on having repeatedly to undergo a medical test which would itself constitute an interference with rights protected under Article 8 of the Convention was illegitimate, disproportionate and discriminatory. In so far as such arrangement stemmed from decrees of the Public Health Authority, there was no remedy for the protection of his rights. The application raises questions under Article 2 of Protocol No. 4 and Articles 14 and 13 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has there been a restriction on the applicant’s right to liberty of movement, guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol No. 4? In particular, was that restriction in accordance with the law and necessary in terms of Article 2 § 3 of Protocol No. 4, in view of the COVID-19 pandemic and the need to protect the population’s health? What is the State’s margin of appreciation in this context? Have the authorities envisaged or considered any less severe measures in the present case to achieve the aim pursued? 2. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his right to freedom of movement in relation to persons who underwent COVID-19 testing with a negative result, contrary to Article 14 of the Convention, read in conjunction with Article 2 of Protocol No. 4 to the Convention?

3. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 2 of Protocol No. 4, as required by Article 13 of the Convention? If so, did he exhaust that remedy in order to comply with the requirements of Article 35 § 1 of the Convention?