ŠTĚRBOVÁ v. THE CZECH REPUBLIC

Publicat la 17 iunie 2024 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 16517/20 Petra ŠTδRBOVÁ împotriva Republicii Cehe depusă la 17 aprilie 2020 comunicată la 27 mai 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la repercusiunile asupra libertății de circulație a măsurilor luate de autoritățile cehe în răspunsul răspândirii virusului SARS‐CoV‐2 care provoacă COVID-19 în contextul statului de urgență în primăvara anului 2020. În special, la 12 martie 2020, guvernul Republicii cehe a declarat stat de urgență pe baza legii constituționale nr. 110/1998 privind Securitatea Republicii Cehe ( ústavní zákon o bezpečnosti České republiky ). Acest lucru a fost urmat de măsuri de criză care restricționează libertatea de circulație și impunând alte limitări, ordonate succesiv de Guvernul în temeiul Legii nr. 240/2000 privind gestionarea crizelor ( zákon o krizovém řízení ) pentru perioada cuprinsă între 16 și 24 Martie 2020 si de Ministerul Sănătatii in temeiul Legii nr. 258/2000 privind protectia sanitatii publice (Zákon o ochraně veřejného zdraví ) pentru perioada cuprinsă între 24 martie și 30 aprilie 2020. La 22 aprilie 2020 (Pl.

ÚS 8/20), Curtea Constituțională a respins, din diferite motive procedurale, plângerea constituțională a reclamantului, în care a susținut că dreptul său la liberă circulație garantat constituțional a fost încălcat prin declarația unui stat de urgență și de măsuri de criză ulterioare. Cererea pune întrebări în temeiul articolului 2 din Protocolul nr. 4 și al articolului 13 din Convenție. 13 din Convenția? Dacă este așa, a epuizat aceste remedii pentru a respecta cerințele articolului 35 § 1 din Convenție? A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertate de circulație, garantat de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 4, în perioada cuprinsă între 16 și 24 martie 2020, din cauza rezoluției guvernamentale nr. 194 din 15 martie 2020 privind adoptarea măsurilor de criză care interzic, cu excepții, libera circulație a persoanelor din întreaga țară?

În special, a fost această restricție în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 2 § 3 din Protocolul nr. 4, având în vedere COVID 19 pandemie și nevoia de a proteja sănătatea populației? Care este marja de apreciere a statului în acest context? Autoritățile au avut în vedere sau au luat în considerare măsuri mai puțin severe în acest caz pentru a atinge obiectivul urmărit?

Published on 17 June 2024

FIFTH SECTION

Application no. 16517/20 Petra ŠTĚRBOVÁ against the Czech Republic lodged on 17 April 2020 communicated on 27 May 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the repercussions on the applicant’s freedom of movement of the measures taken by the Czech authorities in response to the spreading of the SARS‑CoV‑2 virus that causes COVID-19 in the context of the state of emergency in spring 2020. In particular, on 12 March 2020 the Government of the Czech Republic declared a state of emergency on the basis of Constitutional Law no. 110/1998 on Security of the Czech Republic ( ústavní zákon o bezpečnosti České republiky ). This was followed by crisis measures restricting the freedom of movement and imposing other limitations, successively ordered by the Government under Law no. 240/2000 on Crisis Management ( zákon o krizovém řízení ) for the period from 16 to 24 March 2020 and by the Ministry of Health under Law no. 258/2000 on Protection of Public Health ( zákon o ochraně veřejného zdraví ) for the period from 24 March to 30 April 2020. On 22 April 2020 (Pl.

ÚS 8/20) the Constitutional Court rejected, on various procedural grounds, the applicant’s constitutional complaint, in which she argued that her constitutionally guaranteed right to freedom of movement had been violated by the declaration of a state of emergency and subsequent crisis measures. The application raises questions under Article 2 of Protocol No. 4 and Article 13 of the Convention.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the applicant have at her disposal an effective domestic remedy for her complaints under Article 2 § 1 of Protocol No. 4, as required by Article 13 of the Convention? If so, did she exhaust those remedies in order to comply with the requirements of Article 35 § 1 of the Convention? 2. Has there been a violation of the applicant’s right to freedom of movement, guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol No. 4, during the period from 16 to 24 March 2020, on account of government resolution no. 194 of 15 March 2020 on the adoption of crisis measures prohibiting, with exceptions, free movement of persons throughout the country? In particular, was that restriction in accordance with the law and necessary in terms of Article 2 § 3 of Protocol No. 4, in view of the COVID ‑ 19 pandemic and the need to protect the population’s health?

What is the State’s margin of appreciation in this context? Have the authorities envisaged or considered any less severe measures in the present case to achieve the aim pursued?