DENIM RETAIL S.R.O. v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
DENIM RETAIL S.R.O. v. SLOVAKIA (CtEDO, 2023)
Publicat la 28 august 2023 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 21846/21 DENIM RETAIL S.R.O. împotriva Slovaciei depusă la 22 aprilie 2021 comunicată la 10 iulie 2023 OBIECTUL CAUZEI Reclamantul este o companie privată încorporată în Slovacia, magazine de îmbrăcăminte de exploatare. Se plânge de încălcarea drepturilor sale prin intermediul unei rezoluții guvernamentale ( uznesenenie ) și a unei serii de decrete ( vyhláška ) adoptată de Autoritatea de Sănătate Publică (Urad verejného zdravotníctva „PHA” din Slovacia, ca răspuns la răspândirea virusului SARS‐CoV‐2 care provoacă COVID-19. Rezoluția guvernamentală a limitat libertatea de circulație a persoanelor la excepții definite, care totuși nu s-au extins la depozitele de îmbrăcăminte. Decretele ulterioare au implicat închiderea magazinelor societății reclamante pentru un total de 121 de zile. Prin urmare, societatea reclamantă susține că PHA nu a avut competența de a impune limitele pe care le-a făcut și că, având în vedere natura lor juridică, rezoluția subjacente a guvernului și a decreturilor PHA erau scutite de orice fel de revizuire judiciară. Pentru a distinge prezenta cerere în fața Curții de la cererea sa anterioară (n. 26276/22, în așteptare), societatea reclamantă specifică că se referă la ceea ce se referă la „al doilea val” al măsurilor anti-Covid-19, în timp ce cererea nr. 26276/22 se referă la cele luate în „al treilea val”. Cererea ridică chestiuni în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și la art. 1 la Convenția 35 din Convenție. QUESTIONS PENTRU PARTE Având în vedere acuzațiile reclamantului și toate circumstanțele relevante, inclusiv, dar nu se limitează la normele legale și jurisprudenței aplicabile, cum ar fi art. 59b alineatul (1) din Legea privind protecția și dezvoltarea sănătății publice (Legea nr. 355/2007 Col., astfel cum a fost modificată de Legea nr. 286/2020 Col.); Hotărârile Curții Constituționale în cazurile nr. III. Statele Unite ale Americii 291/21 și IV. 249/21; și decizia sa în cazul nr. PL. 8/21, reclamanții au epuizat toate căile de recurs interne eficace, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la bucurarea pașnică a bunurilor, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1? Dacă da, a îndeplinit cerințele de legalitate în temeiul acestui articol? Printre alte aspecte, a fost însoțită de garanții procedurale inerente acestei dispoziții (a se vedea Banca de Capitale v. Bulgaria , nr. 49429/99, §§ 133-34, CEDO 2005 XII (extracte))?