RELAIS DU MIN SARL contre la FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
RELAIS DU MIN SARL contre la FRANCE (CtEDO, 2004)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 77655/01 prezentate de SALAISUL MINARULUI împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 30 martie 2004 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze, judecători și domnii Dolle, graffière de secțiune J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze Având în vedere cererea sus-menționată formulată la 29 noiembrie 2001, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie cu privire la societatea reclamantă, Reléis du Min, are sediul social la Lille. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Abensour-Gibert, avocat în baroul Parisului. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: aprilie 1997, Tribunalul de Comerț din Lille, după ce a constatat că societatea reclamantă nu mai avea nicio activitate, că nu mai avea salariat și că se afla în stare de încetare a plăților, pronunțând procedura de lichidare judiciară, în conformitate cu legea din 25 ianuarie 1985 privind redresarea și lichidarea judiciară a întreprinderilor. Prin hotărârea din 5 februarie 1998, Curtea de Apel din Douai a confirmat hotărârea pronunțată în toate dispozițiile sale. La 10 aprilie 1998, societatea reclamantă a formulat o declarație de recurs la grefa Curții de Casație. La o dată nespecificată, societatea reclamantă, reprezentată de un avocat la Curtea de Casație și la Consiliul de Stat, a depus memoriul său amplificativ în Casație. La 29 mai 2001, Camera Comercială a Curții de Casație a declarat inadmisibil recursul, printr-o hotărâre astfel formulată cu privire la inadmisibilitatea recursului, pronunțată din oficiu, după avertismentul dat părților Având în vedere art. 1844-7, 7 din Codul Civil Așteptând ca societatea reclamantă, pusă în lichidare judiciară prin hotărârea din 1 aprilie 1997, acționând urmărirea penală și diligența reprezentanților săi legali, s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii care a confirmat această decizie, dar a așteptat ca, în cazul în care debitorul este admisibil, în temeiul dreptului său propriu, conform articolului 171. 1 din legea din 25 ianuarie 1985 de a formula un recurs în recurs împotriva hotărârii care se pronunță asupra lichidării sale judiciare, acesta nu poate, în ceea ce privește o persoană juridică dizolvată în temeiul articolului 1844-7, 7 din Codul civil și al cărui conducător este privat de competențele sale de la lichidarea judiciară, să exercite acest drept decât prin intermediul lichidatorului său amiabil sau al unui mandatar autorizat ad hoc ; întrucât recursul formulat de societatea reclamantă împotriva lichidatorului judiciar al societății este inadmisibil, cu condiția ca nici un lichidator amiabil, nici un mandatar ad hoc să nu fi intervenit în instanța în casare înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea unui memoriu amplificativ Prin aceste motive Declar inadmisibil recursul (...) Societatea reclamantă precizează că, hotărând astfel, Camera Comercială a Curții de Casație a urmat o hotărâre de rejudecare a jurisprudenței pe care o pronunțase la 16 martie 1999 (SCI Lorind University). Prin ordonanță din 27 noiembrie 2001, președintele Tribunalului de Comerț din Lille desemnase un mandatar ad hoc. , în scopul de a acționa și de a reprezenta societatea reclamantă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Dreptul și practica internă relevantă Extrase din noul Cod de procedură civilă Dispozițiile relevante din noul Cod de procedură civilă sunt următoarele: art. 16 Judecătorul trebuie, în orice situație, să respecte și să respecte el însuși principiul contradicției. Acesta nu poate reține în decizia sa motivele, explicațiile și documentele invocate sau prezentate de către părți decât dacă acestea au fost în măsură să dezbată în contradicție. El nu își poate baza decizia pe motivele de drept pe care le-a invocat din oficiu fără a fi invitat în prealabil părțile să prezinte observațiile lor art. 1015 Președintele trebuie să informeze părțile cu privire la mijloacele de Casație care par să poată fi retrase din oficiu și să îi invite să își prezinte observațiile în termenul stabilit la art. 978 În termen de cinci luni de la depunerea recursului, reclamantul în cassare trebuie, în termen de cel mult cinci luni de la data recursului, să predea secretariatului grefei Curții de Casație și să prezinte pârâtului un memoriu care conține mijloacele de drept invocate împotriva deciziei atacate. (...). 2. Extras din Codul comercial În conformitate cu articolul L 623-1 din Codul comercial (astfel cum este prevăzut la art. 171 din Legea din 25 ianuarie 1985 privind redresarea și lichidarea judiciară a întreprinderilor) I. - Sunt susceptibile de apel sau recurs în casation Deciziile de inițiere a procedurii de către debitor, creditorul care urmărește și procurorul public, chiar dacă nu a acționat ca parte principală Deciziile de lichidare judiciară, de adoptare sau de respingere a planului de continuare a întreprinderii din partea debitorului, a administratorului, a reprezentantului creditorilor, a comitetului de întreprindere sau, în lipsa acestora, a delegaților personalului și a procurorului public, chiar dacă nu a acționat ca parte principală Deciziile de modificare a planului de continuare a întreprinderii de către debitor, de către comisarul pentru punerea în aplicare a planului, de către comitetul de întreprindere sau, în absența delegaților personalului, precum și de către ministerul public, chiar dacă nu a acționat ca parte principală a acestuia (...). 3. Extras din codul civil conform art. 1844-7 Societatea se încheie (...) Prin intermediul unei hotărâri prin care se dispune lichidarea judiciară sau cesiunea totală a activelor societății (...). 4. Jurisprudență Obligația de a invita părțile să își prezinte observațiile se impune ca o condiție prealabilă pentru declarația din oficiu a oricărui fel de motiv de drept (Cass. Ch. Mixte, 10 iul 1981). La 16 martie 1999, Camera Comercială a Curții de Casație a pronunțat o hotărâre astfel formulată cu privire la admisibilitatea recursului, contestată de apărare Susținută că societatea Sofilat, administrator al societății civile imobiliare Lorind Universitatea (SCI), s-a ocupat de casarea împotriva hotărârii care a confirmat deschiderea, la 12 mai 1995, a lichidării judiciare a acesteia din urmă. Întrucât administratorul provizoriu și lichidatorul judiciar al SCI susțin că recursul este inadmisibil din cauza faptului că, prin Ordonanța din 17 ianuarie 1995, domnul Bidan a fost numit în calitate de administrator provizoriu al SCI și a primit misiunea de a urma și de a iniția orice procedură în numele SCI Cu toate acestea, așteptând ca, în cazul în care debitorul este admisibil, în temeiul dreptului său propriu pe care îl are la dispoziție în temeiul articolului 171. 1 din Legea din 25 ianuarie 1985, să depună recurs împotriva hotărârii care pronunță lichidarea sa judiciară, acesta nu poate, în ceea ce privește o persoană juridică dizolvată în temeiul articolului 1844-7. din Codul civil și al cărui administrator interimar desemnat anterior este privat de competențele sale de la lichidarea judiciară, își exercită acest drept numai prin intermediul lichidatorului său amiabil sau al unui mandatar ad hoc ; întrucât recursul formulat de societatea Sofilat este inadmisibil, în cazul în care nici un lichidator amiabil al SCI, nici un reprezentant ad hoc nu au intervenit în instanța în cauză pentru a înlocui societatea Sofilat înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea memoriului amplificativ Cu aceste motive Declară recursul inadmisibil. 21-833), Consiliul de Stat a anulat art. 1015 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum rezultă din art. 3 din Decretul din 7 noiembrie 1979, în măsura în care limitează la mijloacele de Casație obligația președintelui de a avertiza părțile cu privire la mijloacele care pot fi invocate din oficiu, chiar dacă acestea nu sunt de ordine publică, și scutește astfel judecătorul de obligația de a informa părțile, în special reclamantul, cu privire la mijloacele care pot fi invocate de acesta pentru a respinge recursul. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, recurenta susține că, întrucât recursul său a fost declarat inadmisibil de către Camera Comercială a Curții de Casație, aceasta a fost privată de recurs împotriva deciziei care a dispus lichidarea sa judiciară, ceea ce ar fi adus atingere drepturilor sale patrimoniale. 1998 de către conducătorul său, a fost declarat inadmisibil pe motiv că nici un lichidator amiabil, nici un mandatar ad hoc nu au intervenit în cadrul comitetului în cauză înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea unui memoriu amplificativ; aceasta subliniază că, în acest fel, camera comercială a urmat o hotărâre pe care a pronunțat-o la 16 martie 1999, constituind o modificare a jurisprudenței, concluzionând că o persoană juridică dizolvată în temeiul articolului 1844-7 7 Codul civil nu poate formula un recurs împotriva hotărârii care pronunță lichidarea judiciară decât prin intermediul lichidatorului său amiabil sau al unui mandatar ad hoc, conducătorul său fiind privat de competențele sale de la lichidarea judiciară. O astfel de concluzie ar contraveni principiului securității juridice și al încrederii legitime În măsura în care, la data la care societatea reclamantă și-a introdus recursul, o societate astfel dizolvată era admisibilă, potrivit jurisprudenței Curții de Casație, prin intermediul conducerii sale împotriva hotărârii de lichidare. (2) Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, recurenta susține că motivul de inadmisibilitate în litigiu a fost invocat din oficiu de către camera comercială a Curții de Casație și că nu a avut posibilitatea de a replica la aceasta. Pe același temei, recurenta denunță o necunoaștere a dreptului său la un proces echitabil în fața camerei comerciale a Curții de Casație. Comisia se plânge, pe de o parte, că nici ea, nici consiliul său nu au primit, înainte de ședință, comunicarea raportului consilierului raportor Recurenta susține că, întrucât recursul său a fost declarat inadmisibil de către camera comercială a Curții de Casație, aceasta a fost privată de recurs împotriva deciziei prin care a dispus lichidarea sa judiciară, ceea ce ar fi adus atingere drepturilor sale patrimoniale. Aceasta arată că recursul său, formulat în mod regulat la 10 aprilie 1998 de către conducătorul său, a fost declarat inadmisibil pe motiv că nici un lichidator amiabil, nici un mandatar ad hoc nu au intervenit în instanța în cauză înainte de expirarea termenului acordat pentru depunerea unui memoriu amplificativ. Ea subliniază că, prin această acțiune, camera comercială a urmat o hotărâre pe care a pronunțat-o la 16 aprilie 1998 martie 1999, care constituie o modificare a jurisprudenței, concluzionând că o persoană juridică dizolvată în temeiul articolului 1844-77 din Codul civil nu poate formula un recurs împotriva hotărârii care pronunță lichidarea judiciară decât prin intermediul lichidatorului său amiabil sau al unui mandatar ad hoc O astfel de concluzie ar contrazice principiul certitudinii juridice și al încrederii legitime. În măsura în care, la data la care societatea reclamantă și-a introdus recursul, o societate astfel dizolvată era admisibilă, potrivit jurisprudenței Curții de Casație, prin intermediul conducerii sale împotriva hotărârii de lichidare. Aceasta invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, ale cărei părți relevante citesc după cum urmează: Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a se fonda împreună cu alte sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale. (...). Curtea consideră că nu există nicio chestiune care ar putea apărea pe teren în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, acesta nefiind relevant în cazul de față. În schimb, Comisia consideră că este necesar să se examineze motivul recurentei pe teren prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, din punctul de vedere al dreptului de acces la o instanță. Cu toate acestea, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. (2) În continuare, recurenta susține că motivul de inadmisibilitate în litigiu a fost invocat din oficiu de către Camera Comercială a Curții de Casație și că nu a avut posibilitatea de a replica la aceasta. Aceasta invocă art. 6 alineatul (1) din Convenție, conform căruia: * Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...), de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...). Curtea, în stadiul actual al dosarului, nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. Pe același temei, societatea reclamantă denunță o necunoaștere a dreptului său la un proces echitabil în fața camerei sociale a Curții de Casație. Comisia se plânge, pe de o parte, că nici ea, nici consiliul său nu au primit, înainte de audiere, comunicarea raportului consilierului raportor, în timp ce acest document ar fi fost furnizat avocatului general și că nu au putut răspunde la acest raport și adaugă că, pe de altă parte, nu a primit mai multe comunicări înainte de audierea concluziilor avocatului general. În ceea ce privește motivul luat în primul său aspect, Curtea, în stadiul actual al dosarului, nu se consideră în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui motiv și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul b) din Regulamentul său de procedură. În ceea ce privește motivul luat în al doilea aspect, Curtea amintește că, în hotărârea sa Reinhardt și Slimane Kaid c. Franța din 31 martie 1998 (culegerea hotărârilor și deciziilor 1998 II, § 106), Comisia a constatat că, în prezent, avocatul general informează înainte de data ședinței consiliile părților atunci când, la fel ca în cazul de față, este vorba de avocați în Consiliul de Stat și în Curtea de Casație, cu privire la sensul propriilor sale concluzii; în plus, aceasta a arătat că, atunci când, la cererea acestor consilii, cauza este invocată, aceștia din urmă au posibilitatea de a formula concluziile în discuție verbal sau printr-o notă deliberată. În ceea ce privește faptul că numai chestiuni de drept pur sunt discutate în fața Curții de Casație și că părțile sunt reprezentate de avocați cu înaltă specializare, o astfel de practică este de natură să le ofere acestora posibilitatea de a lua cunoștință de concluziile în litigiu și de a le comenta în condiții foarte favorabile (ibidem) . Ulterior, Comisia a concluzionat că nu există o bază clară pentru obiecțiunile de această natură (a se vedea, de exemplu, Mac Gee c. Franța (dec.), nr. 46802/99, 10 iulie 2001). Or, această practică este urmată de toate camerele Curții de Casație (a se vedea, mutatis mutandis Crochard și alții (dec.), n 68255/01, 27 mai 2003). Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor rezultate din încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție, referitoare, pe de o parte, la lipsa accesului recurentei la camera comercială a Curții de Casație care rezultă din inadmisibilitatea recursului său și, pe de altă parte, la lipsa de echitate a procedurii care a urmat în fața camerei comerciale a Curții de Casație, care rezultă din presupusa imposibilitate a recurentei de a replica prin respingerea recursului invocat din oficiu de camera respectivă și din faptul că nici aceasta, nici consiliul acesteia nu au primit, înainte de ședință, comunicarea raportului consilierului raportor, în timp ce acest document ar fi fost comunicat avocatului general și la care nu au putut răspunde. Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Dolle A.B. Baka Modulul Președinte