CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 12010/03 de Rigobert TUATOU împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 6 aprilie 2004 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Pellonpää Sir Nicolas Bratza dna Strážnická Casadevill Pavlovschi Borrego Borrego dna Fura-Sandström, judecători și grefierul Secțiunii O'Boyle Având în vedere cererea depusă la 9 aprilie 2003, având în vedere cererea Curții, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul de procedură, statului contestat de a nu expulza reclamantul în așteptarea unei examinări mai complete a cazului, având în vedere comunicarea cauzei către guvernul contestat în octombrie 2003, având în vedere deliberarea, hotărârea după cum urmează: FACTUL Reclamantul, dl Rigobert Youatou, este un național al Camerunului născut în 1962. Locuiește în prezent în Regatul Unit. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. El a sosit prima dată în Marea Britanie în 1996 și, după ce a solicitat și a fost refuzat azil, lipsit de instrucțiuni de înlăturare prin întoarcerea voluntară în Camerun prin Franța în decembrie 1999. El a susținut că a fost ulterior arestat, bătut și torturat de forțele de securitate din Camerun atunci când s-a descoperit făcând poze cu un mormânt masiv de persoane presupus ucise de forțele cunoscute sub numele de Comandament Operațional. El a susținut, de asemenea, că este de acord să furnizeze dovada torturei de către forțele de securitate a două ONG-uri (Comité contre L'Impunité („CNI”), cu sediul în Camerun și „Poola'a” cu sediul în Camerun și în Belgia) care era pe cale de a depune proceduri împotriva Președintelui Camerunului în Belgia. Reclamantul a considerat că autoritățile din Camerun au aflat (în urma raidurilor și interceptărilor) despre cooperarea sa cu CNI. El a părăsit Camerun la 28 ianuarie 2002 sosind în Marea Britanie în aceeași zi. La 30 ianuarie 2002, el a solicitat azil folosind un alias. El a divulgat numele său real (și astfel cererea sa anterioară de azil nefruntat) în timpul interviului său pentru imigrație în martie 2002. La 22 martie 2002, secretarul de stat a refuzat azil. Acesta nu a considerat povestea reclamantului convingătoare sau credibilă pentru o serie de motive detaliate, în special revenirea voluntară a reclamantului la Camerun în decembrie 1999. Prin decizia din 23 iulie 2002 a respins apelul reclamantului. Dl Nitcheu (reprezentantul Regatului Unit al CNI și președintelui Poola'a) furnizează dovezi care susțin cererile de fapt ale reclamantului și în sensul că birourile CNI din Camerun au fost demolate în ianuarie 2002. La 30 septembrie 2002, reclamantul a obținut permisiunea de a face apel de la Tribunalul de Apel pentru imigrație (IAT). La 7 martie 2003, IAT a respins apelul. Reclamantul a prezentat dovezi suplimentare înainte de IAT, inclusiv documente privind faptul că a fost martor în cadrul procedurii împotriva Președintelui Camerunului și a articolelor de ziar. IAT a considerat că nu există niciun motiv bun pentru care aceste documente nu au fost prezentate SA și nu s-a convins că noile dovezi documentare furnizează o bază adecvată pentru a submina concluziile SA. IAT a remarcat, de asemenea: „Până și presupunând că [aplicantul] s-a implicat în încercarea de a aduce chestiuni în fața instanțelor belgiene, [IAT] nu sunt satisfăcute că acest lucru a fost făcut pentru orice alt motiv decât să genereze o cerere plauzibilă de azil. În cazul în care aceste chestiuni ar veni la atenția autorităților cameruneze, în opinia noastră nu există niciun risc real având în vedere contextul său și circumstanțele că aceasta va fi considerată de autoritățile cameruneze ca orice altceva decât o încercare necorespunzătoare de a obține statutul de azil la care nu are dreptul. În opinia noastră, nu există o posibilitate serioasă ca el să fie în pericol de tratament în contradicție cu art. 3 sau că va fi persecutat pentru o convenție motiv de returnare”. La 31 martie 2003, secretarul de stat a respins cererea reclamantului de a retrage indicațiile de înlăturare: natura autentică a cererii sale de azil a fost subminată de faptul că nu a fost aplicată până în martie 2003 IAT pentru permisiunea de a face apel împotriva deciziei SA (aceasta pare a fi incorectă deoarece IAT a acordat concediu la 30 septembrie 2002) și de faptul că nu a solicitat permisiunea de înlansare de la decizia IAT. La data de 23 mai 2003, Curtea a refuzat cererea de revizuire judiciară, iar la 3 iulie 2003, Curtea de Apel a respins noul recurs, iar noua cerere de azil a solicitat (pe baza noilor documente și informații) a fost respinsă de Secretarul de Stat în iulie 2003. Unul dintre documentele transmise secretarului de stat a fost o scrisoare de la fratele prietenei reclamantului din Camerun, care explică că prietena reclamantului a fost arestată și torturată și apoi a murit și l-a avertizat să nu se întoarcă în Camerun. Secretarul de stat a constatat că scrisoarea trebuie să fie ignorată ca fiind „insignificant” și ca „nu face nici o diferență cu privire la probabilitatea succesării cererii dumneavoastră” deoarece nu a furnizat dovezi că reclamantul însuși ar fi în pericol de returnare. Reclamantul a prezentat, de asemenea, secretarului de stat scrisori din aprilie și iunie 2003 de la CNI și Poola'a din Camerun, confirmand anumite observații de fapt ale reclamantului și susținând cererea de azil. Secretarul de stat a constatat că, chiar dacă au existat aceste GNO, scrisorile lor nu au furnizat nici o dovadă a unui risc real pentru reclamantul care revine și au convenit cu IAT că, chiar dacă reclamantul a fost martor în cadrul procedurii belgiene, el a făcut acest lucru pentru a face apelul său de azil mai plauzibil. La 23 iulie 2003, reclamantul a formulat noi rapoarte secretarului de stat și acestea au fost respinse la 5 august 2003. Cu toate acestea, secretarul de stat a considerat că nu era o dovadă concluzivă a riscului de returnare în Camerun: sarcina a fost asupra reclamantului pentru a dovedi autenticitatea mandatului de arestare, el nu a renunțat la această sarcina și falsificarea a fost răspândită în Camerun. În plus, mandatul a fost semnat la 5 martie 2003 și trimis de facsimil în Regatul Unit la 25 iunie 2003 astfel încât secretarul de stat a considerat că reclamantul a reținut acest document de la audierile anterioare de azil într-un efort de a împiedica expulzia. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din Convenție cu privire la propunerea sa de expulzare în Camerun și în temeiul articolului 6 despre echitatea procedurii de azil în Regatul Unit. La 21 octombrie 2003, reclamațiile reclamantului în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din convenție au fost comunicate, iar părțile au fost, de asemenea, solicitate să prezinte informații cu privire la natura, istoricul și statutul actual al procedurii emise în Belgia împotriva Președintelui Camerunului. Prin scrisoarea din 1 martie 2004, Guvernul a informat Curtea că reclamantul a primit statutul de azil în sensul Convenției de la Geneva din 1951 și a înscris o copie a unei scrisori în acest sens trimise reclamantului la 25 februarie 2004. Guvernul a solicitat Curtea să elimine cererea din lista cauzelor sale. Prin scrisoarea din 10 martie 2004, reclamantul a confirmat că nu mai dorește să-și pronunțe cererea și că este de acord că cazul său ar trebui să fie eliminat din lista de cazuri a Curții. Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată de când reclamantul a fost acordat azil și nu mai dorește să-și continue cererea. Acesta consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu necesită continuarea examinării cazului. Prin urmare, decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (a) și (b) din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine aplicarea din lista de cazuri. Michael O'Boyle Președintele grefierului Matti Pellonpää
Application no. 12010/03
by Rigobert YOUATOU
against the United Kingdom
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 6
April 2004 as a Chamber composed of:
Mr
M.
Pellonpää
,
President
,
Sir
Nicolas
Bratza
,
Mrs
V.
Strážnická
,
Mr
J.
Casadevall
,
Mr
S.
Pavlovschi
,
Mr
J.
Borrego Borrego
,
Mrs
E.
Fura-Sandström,
judges
,
and Mr
M.
O'Boyle
,
Section Registrar
,
Having regard to the application lodged on 9 April 2003,
Having regard to the Court's request, pursuant to Rule 39 of the Rules of Court, to the respondent State not to expel the applicant pending the Court's fuller examination of the case,
Having regard to the communication of the case to the respondent Government in October 2003,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Rigobert Youatou, is a national of Cameroon who was born in 1962. He currently lives in the United Kingdom.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
He first arrived in the UK in 1996 and, having applied for and been refused asylum, pre-empted removal directions by voluntarily returning to Cameroon through France in December 1999.
He submitted that he was subsequently arrested, beaten and tortured by the security forces in Cameroon when found taking pictures of a mass grave of persons allegedly killed by forces known as the Operational Command. He also maintained that he agreed to provide evidence of torture by the security forces to two NGOs ((Comité contre L'Impunité (“CNI”) based in Cameroon and “Poola'a” based in Cameroon and in Belgium) which were about to file proceedings against the President of Cameroon in Belgium. The applicant believed that the authorities in Cameroon found out (as a result of raids and interceptions) about his cooperation with CNI.
He left Cameroon on 28 January 2002 arriving in the United Kingdom on the same day. On 30 January 2002 he applied for asylum using an alias. He divulged his real name (and thereby his prior unsuccessful asylum application) during his immigration interview in March 2002.
On 22 March 2002 the Secretary of State refused asylum. He did not find the applicant's story convincing or credible for a number of detailed reasons given, notably the applicant's voluntary return to Cameroon in December 1999. By decision dated 23 July 2002 the Special Adjudicator (“SA”) rejected the applicant's appeal. Mr Nitcheu (the UK representative of CNI and the Chairman of Poola'a) gave evidence supporting the applicant's factual claims and to the effect that CNI's offices in Cameroon had been demolished in January 2002. The SA did not find the applicant credible (for a number of detailed reasons given) or Mr Nitcheu convincing (noting,
inter alia
, his failure to produce evidence of his membership of the relevant NGOs or of their existence).
On 30 September 2002 the applicant obtained leave to appeal from the Immigration Appeal Tribunal (“IAT”). On 7 March 2003 the IAT rejected his appeal. Additional evidence had been introduced by the applicant before the IAT including documents concerning his being a witness in the proceedings against the President of Cameroon and newspaper articles. The IAT considered that there was no good reason why these documents had not been produced to the SA and it was not satisfied that the new documentary evidence provided any proper basis for undermining the SA's findings. The IAT also noted:
“Even assuming that the [applicant] has involved himself with the attempt to bring matters before the Belgian courts, the [IAT] are not satisfied that this has been done for any motive other than to generate a plausible claim for asylum. If these matters were to come to the attention of the Cameroonian authorities, in our view there is no real risk in the light of his background and circumstances that it will be regarded by the Cameroonian authorities as anything other than a dishonest attempt to obtain asylum status to which he is not entitled. In our view there is no serious possibility that he would be at risk of treatment contrary to Article 3 or that he will be persecuted for a Convention reason on return”.
On 31 March 2003 the Secretary of State rejected the applicant's request to withdraw removal directions: the genuine nature of his asylum request had been undermined by his failure to apply until March 2003 to the IAT for leave to appeal against the decision of the SA (this appears to be incorrect as the IAT had given leave on 30 September 2002) and by his failure to apply for leave to appeal from the decision of the IAT.
Leave to apply for judicial review was refused by the High Court on 23
May 2003 and a renewed application was refused on 5 June 2003. On 3
July 2003 the Court of Appeal rejected his further appeal.
The applicant's further asylum application (based on the new documents and information) was rejected by the Secretary of State in July 2003.
One of the documents submitted to the Secretary of State was a letter from the applicant's girlfriend's brother in Cameroon explaining that the applicant's girlfriend had been arrested and tortured and had subsequently died and advising him not to return to Cameroon. The Secretary of State found that the letter was to be disregarded as “insignificant” and as “making no difference to the likelihood of your claim succeeding” as it did not provide evidence that the applicant himself would be at risk on return.
The applicant also submitted to the Secretary of State letters dated April and June 2003 from CNI and Poola'a in Cameroon respectively, confirming certain factual submissions of the applicant and supporting his asylum application. The Secretary of State found that, even if those NOGs existed, their letters provided no evidence of a real risk to the applicant on return and agreed with the IAT that, even if the applicant was a witness in the Belgian proceedings, he had done this to render his asylum appeal more plausible.
On 23 July 2003 the applicant made fresh representations to the Secretary of State and these were rejected on 5 August 2003. The applicant had submitted an arrest warrant from Cameroon. However, the Secretary of State considered that it was not conclusive evidence of risk on return to Cameroon: the burden was on the applicant to prove the authenticity of the arrest warrant, he had not discharged this burden and forgery was widespread in Cameroon. In addition, the warrant was signed on 5
March
2003 and sent by facsimile to the United Kingdom on 25
June
2003 so that the Secretary of State considered that the applicant had held back this document from prior asylum hearings in an effort to thwart his expulsion.
The applicant complained under Articles 2, 3 and 5 of the Convention about his proposed expulsion to Cameroon and under Article 6 about the fairness of the asylum proceedings in the United Kingdom.
On 21 October 2003 the applicant's complaints under Articles 2, 3 and 5 of the Convention were communicated, the parties being also requested to submit any information as to the nature, history and current status of the proceedings issued in Belgium against the President of Cameroon.
By letter dated 1 March 2004 the Government informed the Court that the applicant had been granted asylum status within the meaning of the 1951 Geneva Convention and they enclosed a copy of a letter to this effect sent to the applicant on 25 February 2004. The Government requested the Court to strike out the application from its list of cases.
By letter dated 10 March 2004 the applicant confirmed that he no longer wished to proceed with his application and that he agreed that his case should be struck out of the Court's list of cases.
The Court finds that the matter has been resolved since the applicant has been granted asylum and no longer wishes to pursue his application. It also considers that respect for human rights as defined in the Convention does not require a continuation of the examination of the case. It, therefore, decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Michael
O'Boyle
Matti
Pellonpää
Registrar
President